„Care credeţi că a fost cel mai performant ministru al Educaţiei din ultimii 22 de ani?“ – se întreabă într-un foarte recent studiu coordonat de colegul meu, Alfred Bulai, vizînd cadrele didactice din ţară. Răspunsurile detaşează net trei candidaţi: Daniel Funeriu (25%), Ecaterina Andronescu (16%) şi Andrei Marga (16%). Restul plutonului rămîne mult în urmă, cu scoruri nesemnificative. Urmează apoi întrebarea opusă: „Care credeţi că a fost cel mai puţin performant ministru al Educaţiei din ultimii 22 de ani?“ Ei bine, răspunsurile sînt identice, în exact aceeaşi ordine: Funeriu (22%), Andronescu (18%) şi Marga (7%). De asemenea, cînd vine vorba despre legea actuală a învăţămîntului, opiniile sînt din nou simetric opuse: 41% consideră că este bună, 42% că este proastă; ceilalţi nu răspund...
Dincolo de ce ne pot spune aceste topuri despre „starea învăţămîntului“, ele m-au fascinat şi ca expresie simplă şi măsurabilă a polarizării, aproape în oglindă, a societăţii româneşti. La fel de simplă şi măsurabilă apare şi amplificarea, de-a lungul timpului, a acestei polarizări, de la Marga (anii 1997-2000) la Andronescu (anii 2000-2003 şi 2008-2009) şi pînă la Funeriu, care aduce la un maxim istoric această polarizare. Sau poate ar fi mai corect să spunem – care exprimă exacerbarea istorică la care a ajuns această polarizare în ultimii trei ani.
DE ACELASI AUTOR Umorul, rîsul şi românii Colectivism şi asociere D'ale bucuriilor vieţii Eu, nomadul Cele două Românii din nou, conservatori şi progresişti, cripto-comunişti şi europenişti? Nimic din datele existente nu poate susţine această grilă de lectură devenită panaceu hermeneutic. Imensa majoritate a dascălilor este astfel de acord cu introducerea unui sistem de calificare în vederea ierarhizării unităţilor de învăţămînt, iar accentul pus pe cercetare şi încurajarea competiţiei arată că ele sînt, de departe,
