Anul trecut, Patriarhia Română a trimis scrisori cu solicitări de donații către mai multe primării din țară pentru construcția faraonicei catedrale care va mântui acest popor blestemat. Întrebat cu privire la aceste solicitări, parintele Constantin Stoica declară că au fost trimise aceste scrisori pentru că „legea prevede acest lucru”. Însă nu tot ce e permis e moral, iar de la biserică te aștepți să fie etalon de moralitate.

Banii publici se scurg subtil către biserica ortodoxă. Nimeni nu știe exact suma care ajunge în contul iban al milei. Pentru că Patriarhia ocolește să dea rapoarte financiare transparente, toate informațiile pe care le avem cu privire la banii direcționați către sfânta instituție sunt rispite în diverse articole de scandal. Dincolo de misticismul dosarelor financiare, stă misticismul practicii bisericești. Spumegândă și afurisind mioarele rătăcite în laicitate, se opune incinerărilor, se opune efectuării slujbelor de înmormântare în cimitire private și declară ca indezirabile alte lumânări decât acelea produse de ei pentru sfânta slujbă de Paști. Unde e Dumnezeu în toată treaba asta?

Cel mai puternic argument al Patriarhiei îl reprezintă numărul mare al cetățenilor români care s-au declarat „ortodocși” la recensamânt. Da, la fel ne-am declarat și cetățeni ai statului Român, dar tot Dumnezeu ne e martor că nu suntem de-acord cu multe dintre deciziile luate de oamenii care compun aparatul de stat. Biserica română este arogantă și atacă întrucâtva porunca „nu-ti face chip cioplit”. Și asta pentru că biserica traduce încrederea și credința acelora care s-au declarat ortodocși în credință față de ea, instituția. Mai mult, există cetățeni care nu înțeleg nici acum care sunt efectele acelei declarații – cum că ar fi ortodocși. Mulți dintre aceștia s-au declarat astfel în virtutea unui ethos influențat de socientate și familie. @N_