Conflictul steagurilor a inflamat brusc, cel puţin la suprafaţă, relaţiile româno-ungare. Într-o zi, pe parcurs de doar câteva ore, oficiali guvernamentali de la Bucureşti s-au lăsat atraşi în capcana întinsă de grupa de zgomote a FIDESZ. Secretarul de stat al “Externelor” de la Budapesta, Nemeth Zsolt, este însărcinat de mult timp cu lansarea de declaraţii provocatoare la adresa României. El şi-a început “opera” pe când era în fruntea comisiei de politică externă a Parlamentului de la Budapesta. Arhivele sunt pline de intervenţiile publice ale lui Zsolt care nu au trecut neobservate şi au stârnit cel puţin comentarii. Acum însă, declaraţiile secretarului de stat, în tandem cu ambasadorul Ungariei la Bucureşti, au primit replici de la nivel înalt.

“Diplomaţii” maghiari nu sperau să atragă atât de rapid atenţia asupra problemei care îi interesează. Fluturând steagul secuimii, foarte repede s-a ajuns la tema dragă a iredentismului: autonomia teritorială a zonelor “rupte” de “nedreptul Tratat de la Trianon”. Au fost de ajuns două trompete să pronunţe “autonomie” că au declanşat replici de la primulministru, de la ministrul de Externe, de la ministrul Apărării, de la ministrul de Interne.

Erau necesare asemenea puneri la punct? Orice cetăţean, cu atât mai mult oficialii statului român au obligaţia sfântă de a-şi apăra ţara, integritatea ei teritorială. Dar în plan diplomatic se impun, pe lângă patriotism, calm şi luciditate. Declaraţiile membrilor Guvernului, care angajează, nu pot fi făcute sub imperiul grabei, al primului impuls.

Cred că respingerea de fond a declaraţiilor provocatoare făcute de Zsolt şi Fuzes era explicită prin ceea ce se comunicase la convocarea ambasadorului ungar la MAE de secretarul de stat Ciamba. De asemenea, dezbaterile de la televiziuni au lămurit scopurile diversiunii, au edificat sensul reacţiei populaţiei ro