“Am trait sa-mi vad visul cu ochii”. Cuvintele au fost rostite înaintea celei mai frumoase seri din istoria baschetului românesc de club de un om care nu a fost implicat efectiv în succesul istoric repurtat de campioana României. Profesorul Marinescu, unul dintre pionerii baschetului local, spunea aceste vorbe uriaşe înainte de fluierul de start al meciului cu Kosice, conştientizând cât de mare este momentul pe care îl traim cu toţii. ~i ca şi când aceasta prezenţa în grupele Euroligii nu era suficienta, echipa pusa la zid de unii, ironizata de cei mai mari “specialişti” din urbe, a facut o minune. O minune despre care vom vorbi noi, vor vorbi şi alţii şi care ne va face sa fim mândri multa vreme de-acum încolo.

Ceea ce Târgoviştea a reuşit miercuri seara nu poate fi descris în cuvinte, pentru ca dupa un astfel de success epitetele din bogata limba româna par insuficiente şi mici de tot. Sa spui ca-i colosal e prea puţin pentru ca o calificare într-o faza superioara a unei competiţii la care alţii nici nu viseaza înseamna mult mai mult. Cu 10 fete care şi-au dat sufletul, fie ca au fost pe teren, fie ca au stat pe banca, nu avea cum sa iasa altfel. ~i ce poate fi mai frumos decât sa obţii o calificare în faţa celei mai bune echipe din serie în ultimul joc din grupa. Daca vreţi, meciul cu îngerii Buni din Kosice a semanat, pastrând proporţiile, cu ceea ce reuşea, în fotbal, generaţia lui Hagi la antologicul meci de la Cardiff. Strângând din dinţi, elevele lui Florin Nini au aratat ca zicala cu buturuga mica e valabila oriunde exista pasiune şi daruire totala. Motivate în plus de un public la fel de fabulos ca şi echipa, baschtbalistele Târgoviştei ne-au umplut sufletele de bucurie şi ne-au facut sa uitam eşecurile cu Sopron sau Arras. Evident, înaintea superbei victorii de miercuri nimeni nu dadea vreo şansa campioanei României. Victoria cu peripeţii de la Craio