Galerie Foto

În seara de 5 spre 6 februarie, am realizat că o licitaţie de artă nu este doar un spectacol extrem de palpitant, la care asistă mii de oameni, fie nemijlocit, fie online. Seara de licitaţie la Sotheby’s sau Christie’s, ambele din Londra, poate fi o arenă, un eşafod sau un spaţiu în care un singur dirijor poate negocia succesul sau eşecul unei vânzări. Chiar dacă emoţia şi nerăbdarea, pasiunea şi raţiunea financiară, dragostea, înţelepciunea şi iresponsabilitatea se întâlnesc pe aceeaşi scenă, nu avem de a face cu o piesă înscenată, ci cu un posibil ring în care un arbitru atotştiutor supraveghează şi dirijează acţiunea, fără a interveni artificial în decursul meciului.

În universul licitaţiilor internaţionale, la nivelul Sotheby’s sau Christie’s, câţiva factori cheie decid între viaţă şi… decapitare . Totul începe cu un catalog frumos, se continuă cu o invitaţie la un branch de duminică, un pahar de şampanie înainte de licitaţie şi o sală în care fiecare loc este ales cu ceea mai mare precizie. Înainte de acest ritual de iniţiere şi de pregătire a unei licitaţii, ordinea loturilor, adică a lucrărilor prezentate în licitaţie, este crucială şi poate defini rezultatul unei vânzări. Ca o mică destăinuire din interior, primul lot este estimat sub valoarea de piaţă a lucrării pentru a antrena publicul, a ridica pulsul şi a declanşa licitaţia. În ultimii 10 ani, licitatorul, adică dirijorul pe care îl aminteam mai devreme, poate influenţa până la 40% succesul unei vânzări. Tobias Meyer, la Sotheby’s, este un mic rege: în vânzările conduse de el, rezultatul creşte proporţional.

Dar să schiţez, la cald, rezultatul primelor două seri de artă impresionistă, modernă şi surrealism.

Totalul vânzărilor la Sotheby’s, în seara de 5 februarie, depăşeşte suma de 121 de milioane de lire sterline. Pe cealaltă parte a baricadei, la Christie’s, în seara