Încerc să mă dumiresc, de ceva timp, fără succes, de ce organizarea grupei pregătitoare a bulversat două-trei generaţii de miniştri ai Educaţiei.

Mai întîi, ministrul Funeriu a făcut cea mai riscantă mişcare, aceea a mutării clasei pregătitoare la şcoală. Riscantă şi defectuoasă: după cum scriam într-un articol, legea a fost dată fără consultarea părinţilor sau a sindicatelor. Au urmat scandaluri cu copii în braţe pe scările tribunalelor şi în faţa şcolilor, dar, curînd, lumea s-a dumirit că, în fapt, problema cea mare a legii nu era limitarea opţiunilor părinţilor, ci, mai curînd, dar deloc de neglijat, aceea de natură logistică: mobilier, săli de clasă, cadre didactice pregătite etc.

S-a schimbat puterea, s-a schimbat ministrul, s-au schimbat şi „viziunile“: ministrul Andronescu a propus ca pregătirea şcolară să se întoarcă la grădiniţe, dar pentru că a fost găsită incompatibilă de ANI, a trebuit să renunţe la măreţele planuri de reformare a învăţămîntului. (Nu înainte de a-şi proteja locul în Parlament prin modificări, realizate pe şest, ale Legii învăţămîntului.) A lăsat locul liber premierului Ponta şi ministrului Remus Pricopie. Care ce au spus? 1) Că părinţii trebuie consultaţi. 2) Că părinţii nu trebuie obligaţi să-şi dea copiii la şcoală, dacă ei vor să îi mai ţină la grădiniţă.

DE ACELASI AUTOR Organizaţii noi, ambalaj de lemn Evaluări "de amorul artei" Portretul unui adolescent altfel În căutarea întîlnirilor pierdute Ce-ar fi de răspuns la astfel de iniţiative generoase, „democratice“ ale noului guvern? 1) Sigur că părinţii, ca şi profesorii şi sindicatele, trebuie consultaţi, dar asta pentru a stabili o normă care să le ofere copiilor aceeaşi şansă la educaţie, şi nu pentru a lăsa opţiunile private să genereze confuzie, dezordine – şi de aici, lipsa unui plan de măsuri pe termen mediu şi lung de reformare a învăţămîntului. 2) Acest