Timişoara vrea să fie Capitală Culturală Europeană în 2021. S-a declarat asta sus şi tare, iar rotiţele au început să se mişte în acest sens. Dar are oare Timişoara tot ceea ce trebuie pentru a primi acest titlu? Şi dacă nu, ce mai trebuie făcut? L-am întrebat despre aceste lucruri pe liberalul Viorel Coifan, un fin cunoscător al urbei de pe Bega din toate punctele de vedere, un om care a avut, de-a lungul timpului, numeroase funcţii de conducere în administraţia din Timiş şi chiar în cea de la nivel central.
- Timişoara a început să meargă pe drumul care duce către titlul de capitală culturală europeană. Este acesta un drum lin sau unul cu obstacole?
- Să facem de la început câteva precizări pe care eu le consider absolut necesare. În primul rând ce este o capitală europeană a culturii? Este un titlu conferit de Parlamentul European, începând din 1985, unui oraş sau mai multora, pentru un an. Incepând din 2007 s-a considerat utilă cuplarea a câte unui oraş din Europa occidentală cu altul din ţările central şi est-europene. Amintesc, ca să pot răspunde la întrebarea dvs., că în 1985 s-a început cu Athena, în 1986 a venit rândul Florenţei, în 1989 Paris, în 1992 Madrid.... Citez la întâmplare, dar va daţi seama de calibru. Însă, spre bucuria noastră, în 2007, pe lângă Luxemburg a fost selectat si Sibiul. Absolut remarcabil!
În 2021 se va selecta câte o „capitală culturală europeană”, din România, Irlanda şi Croaţia. Iar din ţara noastră concurează pentru nominalizare Timişoara, Cluj şi Iaşi. Redutabil! În 19 ianuarie a.c., în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, se publică Avizul Comitetului Regiunilor privind „Capitalele europene ale culturii (2020- 2033)”. Acest document statuează, în cadrul capitolului „Recomandărilor politice”, o serie de observaţii generale ce trebuiesc luate în considerare. Nu parţial ci în totalitate.
Se accentuează n