Paris, 6 februarie 2013. Un nou episod al războiului franco-german. Câmpul de bătălie? Un teren de fotbal. Soldaţii? Jucătorii echipelor naţionale. Armele? O minge umflată cu aer.
Rezultatul? Germania învinge Franţa cu 2 la 1. Morţi şi răniţi? Zero. După meci, liderii politici ai celor două ţări, care de-al lungul istoriei şi-au provocat reciproc milioane victime şi tragedii, îşi dau mâna şi se îmbrăţişează călduros.
În contextul meciului de fotbal, cancelarul Angela Merkel şi preşedintele François Hollande discută, într-un salon oficial al Stadionului “Stade de France”, despre bugetul Uniunii Europene.
Budapesta, 5 februarie 2013. Un nou episod al războiului româno-maghiar. Din păcate, meciul România – Ungaria nu se desfăşoară în aceeaşi atmosferă precum cea de la Paris. Nici la fotbal şi nici la politică. Cronica acestei nebunii se poate scrie şi complicat, şi simplu. Din lipsă de spaţiu, voi scrie varianta simplă.
Tot răul pleacă de la elite, de la politicieni în mod special. Francezul şi germanul de rând poate că nu se iubesc la infinit. Dar elitele lor politice sunt pragmatice şi tăie entuziasmul celor care au chef de o cafteală, fie ea pe stadion sau în afara sa.
Aţâţând periodic focul unei ostilităţi istorice, elitele din Ungaria şi România vânează inconştient capitalul electoral cel mai ieftin. Să înjuri România în Ungaria şi viceversa nu costă foarte mult. Iar răsplata electorală este bunicică. Nu trebuie să te speteşti prea tare, să creezi locuri de muncă, să alergi după investitori, să faci servicii publice mai bune. Astfel de activităţi sunt mult mai complicate şi, de aceea, evitate.
De data aceasta, scandalul româno-maghiar a fost amplificat de Ungaria. Mai precis, de un oficial al Guvernului maghiar. Ungaria se află într-o criză prelungită cu indicatori macroeconomici care stau ceva mai prost decât la noi. Prin urm
