Scris de Vasile Filip - Adrian Vineşiu crede că Teatrul Vechi trebuie să fie ca o bijuterie a Aradului.

Am scris (de mulţi ani) şi am atras atenţia în multe articole despre pericolul de a se ruina o clădire de patrimoniu de o importanţă deosebită pentru Arad – Teatrul Vechi – dar fără nici un rezultat. Edificiul ridicat de Iacob Hirschl (în 1817) a revenit din nou în atenţia publicului, mai ales după ce Primăria şi-a manifestat intenţia de a achiziţiona clădirea de pe str. Gh. Lazăr. Şi pentru că s-a tot vorbit de negocieri, de ajungerea la un preţ real, este firească şi curiozitatea arădenilor: cine sunt proprietarii Casei şi Teatrului Hirschl?

Adrian Vineşiu: În fapt, tot imobilul este pe Richard Tamas Kiss. Noi am fost doi moştenitori pe un testament al domnului Ludovic Szentendrey, care, la rândul lui, a fost moştenitor direct al ultimului deţinător al întregului edificiu (casa şi teatrul Hirschl), Ştefan Lidolf, cel de pe care s-a făcut naţionalizarea. După testamentul menţionat, Kiss a moştenit Complexul Hirschl, iar eu sunt moştenitorul clădirii fostei Direcţii Agricole (de pe str. Cloşca 4)

În aceste condiţii, cum de acţionaţi amândoi ca proprietari ai clădirii de pe str. Gheorghe Lazăr?

Adrian Vineşiu: Deşi fiecare este moştenitor pe bunuri separate, interesele sunt convergente, având în vedere că este o moştenire pe baza aceluiaşi testament. De aceea acţionăm împreună pentru recuperarea tuturor bunurilor ce ni se cuvin.

Am aflat că aţi avut şi intenţia de a dona Teatrul Vechi. Când şi ce s-a întâmplat?

Adrian Vineşiu: Teatrul Vechi l-am oferit ca donaţie, cu act legalizat la notar. Pe parcursul procesului, între 2002-2005, noi am depus actul de donaţie în instanţă pentru o înţelegere amiabilă. Ideea era ca să dăm Teatrul Vechi şi noi să rămânem doar cu casa de pe Gh. Lazăr 1 (Casa Hirschl). Dar totul a rămas doar la faza de pro