- Istoric - nr. 26 / 7 Februarie, 2013 ...Am lasat la urma problema cea mai serioasa! M-am intrebat de multe ori de ce au fost romanii atat de generosi in promisiunile facute la Alba Iulia? In general, cum stie toata lumea, asa suntem noi, romanii, fata de straini: bucurosi de oaspeti, ingaduitori, saritori la nevoie, darnici, creduli. Nu intru in detalii, las pentru alta data dovezile ca suntem chiar fraieri de buni, mai ales cu cine nu merita!... Reamintesc ca participantii la Marea Adunare de la Alba Iulia erau romani din toate tinuturile romanesti supuse pana atunci Imperiului chezarocraiesc. Dintre acesti romani se stia ca multi vor ramane totusi dincolo de noile fruntarii de Vest ale Romaniei. Intre aceste granite si Tisa, dar si dincolo de Tisa, pana pe malurile Balatonului, traiau circa 500.000 de romani care ramaneau in afara Tarii. Daca Puterile Aliate si-ar fi respectat promisiunile facute in 1916, iar noua granita de vest a Romaniei ar fi fost pe Tisa, asa cum ar fi fost drept, cea mai mare parte dintre acei romani si-ar fi aflat locul cuvenit alaturi de ceilalti romani din Tara. Ar mai fi ramas in afara granitelor numai romanii de dincolo de Tisa, in numar apreciabil si acestia... Dar n-a fost sa fie! La 1 Decembrie 1918 se stia care vor fi hotarele de Vest ale Romaniei Mari. Ma intreb daca liderii romanimii ardelene care au scris Proclamatia de la Alba Iulia nu cumva au fost asa de generosi in oferta lor pentru ca s-au gandit si la romanii din viitoarea Ungarie, tara care reaparea pe harta Europei dupa patru secole de inexistenta! Romanii aceia de mare isprava de la 1 Decembrie 1918 au intentionat ca intre noi si unguri sa se stabileasca o normala reciprocitate, pe principiul stravechi "ce tie nu-ti place altuia nu-i face!”. Ideea a fost ca drepturile pe care le acordam noi minoritatilor etnice din Transilvania, din Romania, aceleasi drepturi sa le rec