Complexul Energetic Oltenia a avut un început de an critic. De vină nu e nici vremea, nici conducerea, nici angajaţii, ci o strategie prost gândită pe plan naţional. Piaţa de energie este de câteva luni a producătorilor de energie verde, care au prioritate la intrarea în sistem. O energie scumpă, dar subvenţionată. Dacă bate vântul sau soarele, dispecerii termocentralelor din Gorj primesc dispoziţie „să bage mai puţin cărbune”. Grupurile energetice lucrează sub jumătate din capacitate, deşi stocurile de cărbune sunt pline.
Poate că viitorul este al energiei eoliene, solare sau de altă natură. Problema este că acest tip de energie depinde mult prea mult de starea vremii, pe când energia pe cărbune este cea mai stabilă. Dar, dacă termocentralele nu sunt lăsate să vândă, CE Oltenia nu poate plăti cei aproape 20.000 de angajaţi şi este o chestiune de timp până intră în colaps financiar. Deja la nivelul conducerii se iau primele măsuri. Minerii sunt trimişi forţat în concedii de odihnă. Primele şi sporurile, altădată de invidiat, au fost transformate în pachete de performanţă, care vor ajunge la salariaţi doar dacă CEO va vinde destulă energie. Chiar dacă negocierile au durat aproape trei luni, este de apreciat că liderii de sindicat au înţeles că trebuie să renunţe la o serie de drepturi, altfel complexul energetic nu are şanse de supravieţuire. În paralel, directorul Ciurel anunţă măsuri pentru reducerea costului pe tona de cărbune, dar şi a altor tipuri de costuri.
Mai bine sau mai rău, administraţia şi sindicatele încearcă să găsească soluţii. Dar nu este suficient. Încă trei luni ca ianuarie şi CEO va intra pe pierderi şi atunci FMI va putea impune privatizarea mult dorită de investitorii străini. Complexul Energetic are nevoie de sprijin din partea guvernului, astfel încât să poată intra pe piaţa de energie. Preţul şi contractele încheiate ar trebui s
