(apărut în Dilemateca, anul VIII, nr. 80, ianuarie 2013) Edictul de la Milano, 313; începerea construirii catedralei Notre-Dame de Paris, 1163; naşterea lui Diderot, 1713; publicarea volumului Alcools de Apollinaire şi naşterea lui Camus, 1913; Tratatul de prietenie, semnat la Elysée, între Franţa şi Germania, 1963, publicarea în acelaşi an a piesei de teatru Le Roi se meurt/Regele moare de Eugene Ionesco sînt cîteva din aniversările incluse pe lista comemorărilor naţionale din anul acesta, în Franţa. Am mai putea adăuga două repere care interesează în egală măsură cultura franceză şi cea română: 100 de ani de la naşterea poetului Gherasim Luca şi 50 de ani de la moartea lui Tristan Tzara. Memoria instituţională Ca la fiecare început de an, Arhivele Naţionale, subordonate în Franţa Ministerului Culturii şi Comunicării, publică prima listă a aniversărilor din anul 2013. Prima, pentru că ea va fi urmată şi de altele care vor identifica personalităţile, actele istorice, evenimentele, operele ce vor constitui, de-a lungul întregului an, obiectul comemorărilor naţionale. Istoria a ceea ce am putea numi "memoria instituţională" începe în timpul ministeriatului lui Maurice Druon (1973-1974), cînd a fost creată Asociaţia franceză a celebrărilor naţionale, înlocuită în 1998 de Înaltul comitet al comemorărilor naţionale. Acesta se compune din zece membri, un preşedinte şi un secretar general numiţi pentru o perioadă de trei ani de ministrul Culturii. Înaltul comitet are misiunea de a formula propuneri în materie de politică a comemorărilor naţionale, liste de personalităţi şi evenimente, dar şi acţiunile cele mai potrivite, expoziţii, conferinţe, alte modalităţi de comunicare. Memoria se cultivă. În edificiul numit cultură, ea constituie liantul şi tot ea are capacitatea de a da coeziune şi coerenţă unei colectivităţi.

Dar această formă de instituţionalizare a memor