De multe ori, când trecem pe lângă o clădire care ne este familiară, habar n-avem ce istorii se ascund între pereți. Unele dintre ele sunt de-a dreptul macabre și țin de perioada represiunii comuniste. Am încercat să fac un top al clădirilor în care s-au petrecut, în anii de început ai dictarurii comuniste, crime oribile și care acum au o destinație anodină.

1. De la băcănie la pușcărie

În Piața Revoluției, vis-a-vis de fostul sediu al C.C. al PCR și al Senatului, se află una dintre cele mai impunătoare construcții din Bucureștiul interbelic. Blocul Dragomir Niculescu a fost denumit așa după patronul unei celebre băcănii aflate la parter, unde erau aduse delicatese din toată lumea. Cum, la sfârșitul anilor 40, nu prea mai era loc pentru rafinamente culinare și proaspăt ajunșii la putere comuniști se răfuiau cu burghezo-moșierimea, blocul a fost cedat Ministerului de Interne, și prin el au fost chinuiți, până în 1952, sute de deținuți politici. După unele estimări, aici și-au pierdut viața în urma torturilor câteva zeci de oameni. La subsol și în pod se aflau celule și camere de interogatoriu, unde suspecții de ”crime politice” erau bătuți la ”rotisor”, pocniți cu vâna de bou la tălpi sau supuși șocurilor electrice. După ce a devenit, în anii 50, o simplă clădire de locuit, destinul blocului Dragomir Niculescu a mai avut o fațetă tragică. În decembrie 1989, el a fost ciuruit cu mitralierele și s-a tras cu tunul în el, crezându-se că prin interiorul lui mișună teroriști. În ziua de azi, mulți dintre locatarii de pe Strada Academiei numerele 35-37 nici nu bănuiesc că în boxele în care își țin murături au fost curmate sau schimbate destinele unor oameni nevinovați. Din cauza asta nu le e frică de fantome.

2. De la pușcărie la chimie, Malmaison

Pe Calea Plevnei, la numărul 137A, se află acum sediul  Iprochim, un institut aflat