-AA+A

Criticul şi istoricul literar Andrei Moldovan recenzează în textul „Destrămarea unei legende”, apărut în revista „Vatra” - nr. 12 pe 2012, volumul de scrisori „Intime” dintre soţii Liviu şi Fanny Rebreanu. Cartea a apărut la Editura „Academiei”, sub îngrijirea şi cu aparatul critic realizat de Niculae Gheran, cu colaborarea Danei Hiticaş Moldovan, Lorenţei Popescu şi a lui Teodor Papuc. Andrei Moldovan socoteşte, pe bună dreptate, şi argumentează convingător, că biografia lui Liviu Rebreanu, ca şi a altor mari creatori, are şi zone mai „obscure”, şi aminteşte eforturile providenţialului Niculae Gheran, care în volumul „Tânărul Rebreanu” (editura „Albatros”, 1986) şi în alte articole şi studii ale sale a scos la lumină aspecte semnificative ale biografiei marelui romancier. Legenda care învăluia, pentru lumea literară, relaţia celor doi soţi şi-a pierdut din forţă, tocmai prin lumina pe care o aduc scrisorile publicate. Fanny era o soţie cheltuitoare, cu apetenţă pentru călătorii, multe la Paris, de unde dă seamă despre cumpărături şi cere să i se trimită bani, pe care scriitorul Rebreanu îi producea cu greutate ca onorarii de la publicaţii sau avansuri de la edituri ori resturi de plată la romane apărute. Ca „holtei”, Rebreanu avea bani să-i împrumute şi pe alţii, spune-se, dar căsătorit şi avându-le în grijă pe Fanny şi fetiţa ei, Puia, banii nu mai ajungeau. Andrei Moldovan subliniază faptul că Puia s-a născut cu un an înaintea ajungerii lui Rebreanu la Bucureşti, scriitorul a iubit-o şi socotit-o copilul lui. Prin concursul lui Fanny, se „încetăţenise” într-o anumită măsură faptul că Liviu ar fi tatăl Puicuţei, cum o dezmierda romancierul...

Scrisorile, spune Moldovan, „...urmează cam aceeaşi dezvoltare-declaraţii sufocante de iubire, bilanţuri contabile, cereri imperative de bani şi sfaturi practice”. Aproape a intrat în „folclor” formularea lui