Mi-am pus adeseori întrebarea de mai sus. Pe de o parte, pentru că toţi ceilalţi fii ai marelui postelnic Constantin Cantacuzino par să-şi fi construit fiecare cîte o reşedinţă pe moşiile pe care le deţineau în Ţara Românească, iar cronicile şi bibliografia de specialitate nu vorbesc despre asemenea edificii aparţinînd lui Mihai Cantacuzino; pe de altă parte, el este cel cunoscut pentru strădania de a ridica biserici şi mănăstiri: biserica mănăstirii Colţea, mănăstirile din Sinaia şi Rîmnicu Sărat, biserica de la Fundenii Doamnei – sînt toate zidite la porunca şi sub supravegherea lui. Toate marchează arhitectura românească a epocii şi prefigurează ceea ce se va numi „stilul brâncovenesc“.
E oare posibil, m-am întrebat eu, ca o asemenea persoană să construiască doar biserici şi să nu-şi facă pentru sine o locuinţă demnă de numele şi prestigiul său, cel puţin asemănătoare cu palatele fraţilor săi? Greu de crezut.
DE ACELASI AUTOR Del prencipe della Valacchia Maggiore (II) Del prencipe della Valacchia Maggiore (I) Theophil von Hansen Biserica Mănăstirii Stelea din Tîrgovişte Întrebarea şi-au pus-o şi alţii înaintea mea. Într-un articol publicat în 1971, Radu Creţeanu şi Ion Dimitrescu – doi cercetători de anvergură, din păcate prea puţin cunoscuţi şi citaţi – afirmau că biserica din Stîlpu, Buzău, a fost zidită la sfîrşitul secolului al XVII-lea ca paraclis al curţii spătarului Mihai Cantacuzino, ridicată pe moşia acestuia („O ctitorie necunoscută a spătarului Mihai Cantacuzino: Biserica din Stîlpu – Buzău“, Buletinul Monumentelor Istorice, nr. 2/1971). Descopeream acest articol acum cîţiva ani, cu ocazia întocmirii unui studiu pentru restaurarea bisericii din satul Stîlpu. Şi, mergînd pe urmele autorilor articolului, am dat de alte informaţii care pot constitui răspunsul la întrebarea din titlu.
Pe scurt, între 1689 şi 1694, Mihai Cantacuzino (
