Kaelyn Apostol, în vârstă de numai un an și jumătate, se luptă cu o tumoare şi are nevoie de orice ajutor poate primi.

Suspectând că mă rătăcisem, las în jos geamul de la maşină şi strig spre un puştan din apropiere să mă lămurească dacă am luat-o bine spre magazinul Profi din Floreşti. „A, nu-i aici! Vreţi să vă duc acolo, vin să vă duc!”. Fiind de etnie, probabil din cauza unei prejudecăţi, l-am refuzat politicos, oarecum intimidat de cârdul de juni ce se strângeau repede în jurul maşinii. Dar într-un final ajung la Cetatea Fetei, mega-cartierul celei mai mari comune din România.

Pe una din acele străzi locuiesc Neluţu şi Nicoleta cu cei doi copilaşi ai lor, Aaron şi Kaelyn. Cu doar o lună şi ceva în urmă aflasem cu stupoare că fetiţa lor Kaelyn fusese diagnosticată cu cancer. Când s-a răspândit vestea, m-am gândit instinctiv la fetiţa mea de 2 ani, care e doar cu câteva luni mai măricică.

Intru pe uşă la invitaţia gazdelor mele şi am grijă ca nu cumva să o intimidez pe micuţa Kaelyn, care mă privea îndelung din camera de zi – aflasem că, de când cu spitalele, are reţineri faţă de persoanele necunoscute, de teamă că i-ar putea face ceva. Mă aşez precaut la o distanţă de siguranţă, sperând că măcar cărţulia cu poveşti pe care i-o adusesem mă va ajuta să intru în graţiile micuţei care, de acum, renunţase la podoaba capilară din cauza tratamentului cu citostatice. „Se numeşte neuroblastom şi e în stadiul 3”, mă lămureşte Nicoleta. Când i-a cerut profesorului care a examinat-o pe micuţă să-i explice mai precis ce e un neuroblastom, acesta i-a răspuns că îl studiază de 20 de ani şi mai are doi ani până la pensie, dar speră să-l înţeleagă şi el într-o zi.

Neluţu ni se alătură discuției; curând se aud şi chiuiturile unei copile ca oricare alta, încântată că se joacă cu tăticu. Întreb de Aaron, frăţiorul ei mai mare, şi aflu că e „exilatla bunici” pent