Atat romanii, cat si maghiarii si secuii (nu stiu cati mai sunt acestia din urma, dar la recensamantul din 2002 se declarasera ca atare 532!) s-au obisnuit cu sperietorile trecutului.
Nu cred ca, in afara de o cantitate mare de nervi, pe care au grija sa o foloseasca in interesul lor politicienii, cetatenii mai experimenteaza, la rece, gandul ca este posibila o deranjare cu circ a actualei configuratii administrativ-teritoriale a unui stat UE.
Caci la rece trebuie judecate afirmatiile secretarului de stat din Externele Ungariei, Nemeth Zsolt, si ale subalternului sau, Oskar Fuzesi, ambasador la Bucuresti. Avem pe masa o ipoteza: ca secuii isi doresc autonomia arealului unde vietuiesc - desi, daca ati remarcat, diplomatul a spus la Realitatea TV ca Ungaria va sustine ce isi doresc "maghiarii". Cunoaste si el cati cetateni romani din Harghita, Covasna, Mures, Salaj, Cluj etc s-au declarat secui, deci un asemenea detaliu nu va fi transat.
Iata ipoteza, ce facem cu ea? Dupa ce le batem obrazul si ne revenim cu inima, sa ne gandim ce ar insemna autonomia respectiva. Si mergem la un argument utilizat de politicienii care fac gat: dreptul la autodeterminare, adica mai concret: sa decida locuitorii unei zone cum se guverneaza, pe cine pun sef la Finante, la Prefectura, la Gradinita "Nyiro Joszef", ce fac cu impozitele colectate.
Aa, asta nu? Pai cum nu? Un numar de contribuabili, privati sau din ceilalti, vireaza o suma de taxe si impozite, contributii la somaj, pensii, asigurari de sanatate, TVA si alte biruri locale. Din bugetul centralizat al regiunii se scad: somajul, pensiile, cheltuielile cu sanatatea si raman impozitul pe venit si TVA.
Ce se intampla cu aceste sume? Bingo! Se achita salariile bugetarilor de toate felurile (de la functionari la militari), dupa care raman bani de drumuri, iluminat stradal si al
