Cartea sfântă de rețete
Bărbații se împart azi în două categorii: ăia care agață, pentru că sunt mari bucătari (motocicliștii de ieri), și ăia care vor să devină bucătari (foștii tocilari), ca să agațe sau să impresioneze ce au agățat deja. De primii nu vorbim, că nu suntem toate soția lui Jamie Oliver, dar asupra celei de-a doua categorii ne vom opri un pic, să o urmărim la cratiță.
Bărbatul, atunci când execută o rețetă, e ca manechinele pe care le torturează Bote în emisiunea Next Top Model. Așa cum manechina lui Bote nu mișcă-n front atunci când i se cere să pozeze senzual cu fundul într-un lighean cu peștișori piranha și cu capul într-o găleată cu lipitori, nici bărbatul nu crâcnește în fața unei rețete tipărite. Dacă rețeta-i zice să pună 12 kile de lapte de cocos și o cadă de apă la o cană de orez, el atâta pune. Păi, cine-i el să se îndoiască de corectitudinea rețetei? Cine-i el să treacă ceea ce tocmai execută prin filtrul propriei inteligențe? Cine-i el să-și pună previzibila întrebare: "Băi, dar eu nu trebuia să fac aici un curry în plm? De ce plm arată și are gust de spălătură de vase? Plm, nu cumva rețeta asta e GREȘITĂ?".
Dac-aș fi scriitoare de cărți de bucate, jur că m-aș folosi de această slăbiciune. Aș scrie, pentru domni, numai rețete care ar suna cam așa: "Se amestecă făina cu zahărul și cu untul. Se sună amanta și i se spune «Totul s-a terminat, îmi iubesc soția, să nu mă mai cauți», după care i se închide telefonul și i se șterge numărul. Separat, se bat spumă patru ouă. Se duce gunoiul zilnic și se lasă capacul la WC, de fiecare dată după ce facem pipi. Se încorporează ouăle în aluat. Nu se mai pierde niciodată vremea cu băieții la bere. Se adaugă o ceașcă de fructe de pădure. I se predau soției portofelul și toate cardurile. Se dă totul la cuptor, la foc mic, timp de 30 de minute". Mamă, mamă, numai prăjituri perfecte a
