După ce am intrat în UE, în 2007, având în spate şi intrarea în NATO, am fost cât se poate de convins că niciun conflict de anvergură între românii şi maghiarii din România nu ar mai putea avea loc.
Bruxellesul şi Washingtonul nu ar îngădui aşa ceva.
Aşa-zisul „război al steagurilor”, declanşat de un măgar extremist din guvernul de la Budapesta, va rămâne la nivel de palme verbale, din care atât politicianul maghiar, cât şi cel român vor căuta să adune ceva osânză politică naţionalistă.
Dar dacă ar apărea o problemă cu adevărat serioasă în legătură cu autonomia teritorială etnică, fluturată cu încăpăţânare de activiştii secui, am mai putea avea aceeaşi încredere că steagul european şi ”Old Glory” american ar interveni corect, imparţial, cu fermitate, dar şi cu înţelepciune, pentru rezolvarea ei?
Subsemnatul, după tot ce s-a întâmplat astă-vară în jurul referendumului şi după ce am citit raportul MCV, capitolul presă şi Justiţie, nu pot să nu am îndoieli.
Mi le spulberaţi dumneavoastră, stimaţi cititori?
P.S. Criminalul Huidu a primit, pentru suspendarea pe viaţă a 3 oameni nevinovaţi, 4 ani de închisoare cu suspendare.
Puteau să-i dea şi 400, tot liber o să-i petreacă, în vreme ce morţii putrezesc la fel în pământ.
Un semn bun pentru toţi rinocerii motorizaţi, să nu se intimideze, să-i dea înainte fără grijă, că puşcăria nu-i de ei.
Comisia Europeană s-a constituit ca oengeu pentru apărarea judecătorilor intimidaţi de presă. Dar de binecuvântarea pe care timizii judecători o dau ucigaşilor are CE ceva de zis?
Soarta simplilor cetăţeni batjocoriţi de justiţie merită amintită în vreun raport?
După ce am intrat în UE, în 2007, având în spate şi intrarea în NATO, am fost cât se poate de convins că niciun conflict de anvergură între românii şi maghiarii din România nu ar mai putea avea loc.
Brux
