- Social - nr. 26 / 7 Februarie, 2013 Depasind multe filme istorice, la nivel mondial, coproductia regizata de Mircea Dragan, varianta din 1968, cu Antonella Lualdi in rol de femeie daca, de o frumusete iesita din comun, ea nefiind italianca, ci libaneza din Beiruth, si cuceritorul Richard Johnston in rolul romanului care taie capul si mana lui Decebal (dupa ce acesta isi ia singur viata, decat sa cada in mana dusmanilor), este un film epocal la propriu si la figurat. Cu o anumita licenta care a deranjat probabil pe multi, anume, de a face un erou din cel care "si-a facut doar datoria fata de imperiul roman”, prin faptul ca a dus, intr-un sac, capul lui Decebal, apoi s-a imperecheat cu frumoasa femeie daca, rezultand un copil pe care il numeste Traianus, intregul film scotand in evidenta faptul ca romanii sunt cei care ne-au civilizat, probabil fiind "comandat” de romani... la propriu si la figurat, este un film care depaseste "Cleopatra” ca grandoare, desi nu are costumele respective, dar ilustreaza o istorie monumentala. Dacii sunt prezentati ca niste salbatici, care lupta insa impreuna cu romanii impotriva barbarilor. Roluri de neuitat au creat Amza Pellea, in rolul lui Decebal, dar mai ales Ilarion Ciobanu – Gerula, robul credincios al "regelui sau” care razbuna abia la sfarsitul filmului moartea sa, prin faptul ca cel transformat in erou roman, trebuie sa plateasca gestul decapitarii lui Decebal in fata poporului, si mai ales Gheorghe Dinica, acesta creand un rol cu adevarat "demential”- Bastus, cel care a tradat locurile unde era tezaurul dac si ascunzatoarea lui Decebal spre a fi ucis, lasat in viata doar pentru a fi umilit, el si mama sa (nevinovata) fiind tratati ca niste caini pana la sfarsitul vietii, mai ales prin modul in care sunt hraniti (se arunca paine si oase dupa ei ca niste pietre) dupa judecata dacica. Multe ciudatenii aflam despre modul judecat