ACCENT Nu-i vorba, aici, de schimbarea la fată, în timp, a ceea ce am numi sat traditional. A acelui sat cu tărani vietuind în costume populare, cu hore în bătătură, cu datini si obiceiuri străvechi, care făceau, în vremuri trecute, farmecul cu totul deosebit al acestei lumi. Schimbările survenite aici, sînt, după părerea mea, normale, firesti, aduse de pătrunderea în viata satului - cu efecte bune si rele - a civilizatiei moderne. Mă refer la evolutia satului să-i spunem post-morometian, cum, atît de emotionant, îl evocă Marin Preda. E satul în care au avut loc acele drame ale sovietizării si colectivizării fortate, toată foiala zgomotoasă a plecărilor si venirilor, a modernizărilor mai mult sau mai putin artificiale. Sigur că unele dintre aceste schimbări erau inerente, firesti, că nu se poate ca lucrurile să încremenească-n loc. Da, dar ar fi vorba despre acele schimbări firesti, normale, petrecute cu mare grijă pentru protejarea valorilor rurale. Problema e, însă, cum mai arată satul nostru acum, ce a mai rămas si cine a mai rămas din el. Păi, dacă nu locuiti acolo, duceti-vă si vedeti! Că poate mai aveti rude si mosteniri de la părinti ori bunici. Vă spun eu: în multe privinte, arată ca o casă părăsită. Si n-am văzut doar satul meu natal. Am văzut multe altele si de prin toate părtile. Deci, ca o casă părăsită, de unde se aude lătrînd, din cînd în cînd, un cîine legat în lant, si uitat flămînd de stăpînii plecati în grabă. Cîte un trecător, cîte o cărută, trec pe sleaul satului, ducîndu-se cine stie unde. La cîmp, probabil, unde omul, de obicei bătrîn, se chinuie cu plugul si sapa să smulgă pămîntului cîteva cartoafe si cîtiva saci de păpusoi. Încolo, din loc în loc, vezi case părăsite, dar si vreun haram de casă nouă, cu turnulete sau nu, făcute cu bani de afară. Sînt făcute de niste tărani plecati să trudească pe la străini cu spatele, sau să steargă la fund b