Un distins editorialist se intreba astazi de ce se face atata zgomot pentru ca gestul de a agata de o cladire o panza fara nicio insemnatate oficiala, care reprezinta fix nimic, ci doar exprima spaimele imaginare ale vecinilor, nu are cum sa fie tradus niciodata drept "o lectie" si cu atat mai putin "o obraznicie".
Este foarte sigur ca respectivul ziarist se referea la declaratia premierului roman, care spunea ca nu accepta lectii de la vecinii nostri, pe care doar din bun simt diplomatic nu le catalogheaza drept obraznicii.
Eu, fiind un simplu ziarist, nu trebuie sa fiu la fel de diplomat ca si primul-ministru roman si pot afirma, chiar in cunostinta de cauza, ca declaratiile si actiunile ministrului adjunct maghiar sunt provocatoare si ca ele trebuie taxate ca atare, chiar daca, asa cum bine spunea si ministrul Corlatean, ar trebui sa aratam Europei ca noi nu ne coboram la comportamentul autoritatilor de la Budapesta. Spun autoritatile de la Budapesta, in intregul lor, pentru ca indiferent ca vorbim despre un singur secretar de stat, acesta nu reprezinta Rosalul (scuze d-lui Prigoana pentru comparatie), ci chiar ministerul de externe maghiar si , in plus, nu am vazut pe nici un sef de-al sau sa-l certe pentru declaratiile neavenite si, ca urmare, este logic sa intelegem ca acestia sunt de acord sau poate chiar l-au stimulat sa faca asemena aprecieri.
Revenind la eleganta ministrului nostru de externe, care trebuie apreciata si de catre partenerii nostri externi dar si de noi, cred ca reactia autoritatilor maghiare, care in loc sa vada ca indeamna, pe fata, cetateni ai Europei sa nu mai respecte legile romanesti si ca reprezentantii guvernului nostru sunt inca eleganti si impaciuitori, au trecut la alte amenintari, ca si cum ei ar fi partea vatamata.
Se pare ca nici ei si nici editorialistul pe care-l mentionam la inceput nu realizeaza impor
