Vreo 24 de ONG-uri au făcut o petiţie către Parlament în care reclamă alocarea unei jumătăţi de miliard către Biserica Ortodoxă. Acest lucru contravine şi Constituţiei (România fiind stat laic) şi legii (această alocare putând fi considerată un ajutor de stat, care se acordă doar în circumstanţe deosebite şi cu aprobare de la Bruxelles). Cei vreo 5000 de preoţi ai bisericii ortodoxe au salariile plătite de stat, deşi nu sunt funcţionari publici.

Şi, nu în ultimul rând, de când la cârma bisericii s-a instalat Înalt Prea Fericitul Daniel, calităţile sale de manager au determinat o cotitură importantă în realizarea beneficiilor proprii. Pe lângă cele enumerate, există o adevărată întrecere capitalistă între parlamentari în a solicita, la fiecare rectificare bugetară, sume importante pentru lăcaşurile de cult din parohiile lor electorale, care amplifică considerabil dania statului către BOR.

Probabil că situaţia ar fi apreciată cu altă unitate de măsură dacă acest soi de alocări bugetare ar viza toate cultele. Dar, lucrurile nu stau aşa. Pastorul Liviu Dumitraşcu, de la postul de televiziune adventist SPERANŢA îmi spunea că unica resursă materiale a bisericii sale o constituie „zeciuiala”: acordul liber prin care enoriaşii dau bisericiii lor 10% din venit.

De ce n-ar da şi parlamentarii 10% din leafa lor către aşezămintele pe care le miluiesc din banii statului? Problema e de discutat. Desigur, biserica reprezintă un pilon important al societăţii şi este luată în considerare ca atare de către politicieni. În acelaşi timp, biserica dispune de un patrimoniu material important: lăcaşe de cult, aşezăminte, mănăstiri, ba chiar şi întinse suprafeţe agricole şi de păduri, din a căror exploatare se pot obţine bani buni. Poate că aceste resurse ar trebui îndreptate mai degrabă spre acoperirea cheltuielilor cu personalul şi a desăvârşirii voc