În ciuda afirmației tranșante a lui Adam Michnik împotriva lustrației, aceasta a avut, și are încă, un sens. Propunerea ei în Proclamație avea consecințe practice: despărțirea preț de două mandate de manete a nomenclaturii și securității în speranța că vor reveni apoi mai greu la ele. Să recapitulăm!
În 90 ei erau acolo, directori de bănci, de fabrici, de instanțe de judecată, de ministere: neschimbați. Din birourile lor s-au folosit de libertatea care a dat peste ei pentru a fura, în timp ce prostimea striga în stradă că nu-i mai vrea. Reușita lor a luat chipul lui Dan Voiculescu.
Așadar lustrația ar fi să fie astăzi aceea a interlopilor cu costume Armani. Putem să nu le spunem nomenclaturiști, nici comuniști, nici liberali, nici pedeliști, nici securiști, le zicem pe înțelesul tuturor hoți. Această lustrație prin justiție este și democratică și, sper, și pe placul prietenului Adam Michnik, căruia am încercat să-i explic în urmă cu câțiva ani la Timișoara că aici nu e vorba de ideologii, de funcții politice, de doctrine, ci doar de hoție în numele democrației, a dreptei, a stângii, în numele drepturilor omului, în numele idealurilor nobile ale omenirii.
La urma urmelor nu merită frumoasele idealuri, milioanele de parai? Adam Michnik nu poate trece dincolo de bunul simț al ideii. Ca orice intelectual onest, filozof și om al cetății lui morale, înțelege mai greu că o haită de ziși democrați dau cu gioala pe când ne zic de socialism, de liberalism, de globalizare, de justiție și de independența ei.
Chiar așa, nu merită, la urma urmelor, să dai asistaților niscai conserve și paste făinoase ca socialistul Radu Mazăre și să faci milioane din salariul de primar în numele săracilor, al libertății omului, al democrației? Pentru un yacht merită să spui orice!
Mai putem construi o comparație populară. Să zicem că
