Puţin înaintea Crăciunului 1937 şi în lunile imediat următoare, paginile culturale ale gazetelor şi rubricile specializate din revistele preponderent literare acordau prioritate semnalării şi comentării unei plachete de versuri cu un enunţ deloc ostentativ pe frontispiciu: Ţara fetelor. Era debutul editorial al poetei Maria Banuş. S-au împlinit, de atunci, exact 75 de ani. Retrospectiv, imaginea momentului capătă rezonanţe de eveniment. Avalanşa consemnărilor, participarea condeielor critice autorizate trebuie să fi comunicat opiniei publice că asistă la o infuzie de lirism, eliberată de pacostea clişeelor. Versurile purtau marca unei incandescenţe senzoriale dincolo de riscante afectări şi poze indiscrete. Simplitatea imaginilor îi înlesnea cititorului conştientizarea unor bine-venite modificări la nivelul receptării impactului poetic.

Vestea intra în circuitul actualităţii prin intermediul cotidianului Lumea românească, la data de 11 decembrie 1937. Sub fotografia autoarei, cîteva rînduri telegrafice îi anunţau pe amatorii de poezie că din acea zi puteau găsi în librării Ţara fetelor. La 22 decembrie, ziarul revenea cu informaţii suplimentare şi cu aprecieri ultra-superlative, uşor de pus pe seama împrejurării că la cîrma gazetei se găsea Zaharia Stancu, iar lui i se atribuia, insistent, meritul promovării debutantei, lansate de el în revista Azi, cu ani în urmă. Tonul ditirambic friza reclama: „Salut în Maria Banuş pe cea dintîi poetă română! Versificatoare am avut şi vom mai avea, însă poete, nu. Aşa zisele noastre poete au fost... poeţi. Aceste versificatoare au împrumutat o formă şi o tematică masculină, o serie de probleme bărbăteşti odinioară, devenite din cauza prea multor întrebuinţări locuri comune, banale, inexpresive“. Elogiul purta semnătura Erasm, pseudonim cunoscut al literatului Petru Manoliu. La adăpostul notorietăţii sale bine stab