Editat de Institutul Naţionalpentru Studiul Totalitarismului din Bucureşti, volumul al II-lea din Enciclopedia regimului comunist. Represiunea, coordonat de profesorul Octavian Roske, începe de la litera F. Primul cuvînt este familie. Realmente, o potriveală stranie, dar care ne readuce în universul domestic, grav afectat de comunism. „Valurile masive de arestări, începînd chiar din 1947, au traumatizat sute de mii de familii. Majoritatea celor arestaţi erau bărbaţi. Cei căsătoriţi au lăsat acasă soţii şi copii care au fost nevoiţi să se descurce singuri, în condiţiile marginalizării sociale. Mulţi dintre ei au rămas pe drumuri, deoarece averea celui arestat a fost confiscată. Soţiile au avut de suportat nu doar întreţinerea familiei, ci şi hărţuielile permanente ale Securităţii, cea mai periculoasă dintre ele fiind şantajul cu divorţul“, se scrie în volumul pe care îl comentăm. Urmează numeroase exemple de familii destrămate, hărţuite, cu părinţi în puşcărie, cu cei rămaşi acasă, care nu mai ştiu dacă soţii (sau soţiile) mai trăiesc şi în ce închisoare se află (remarcabil efortul de reamintire a tuturor patimilor prin care a trecut familia muncitorului Vasile Paraschiv).
Cum se transmiteau familiei veşti? Farmacistul Ştefan Popovici (1910-2001) a brodat o scrisoare pe un petec de la pijama. „A folosit un ac artizanal, confecţionat dintr-o sîrmă găsită în curtea închisorii, în timpul programului de plimbare. Pentru broderie, a scos aţe din haine şi din diverse cîrpe, păstrate cu grijă în celulă. Mesajul scrisorii deschise a fost limpede pentru familie. «Taticu» se gîndeşte la cei trei membri ai familiei sale, reprezentaţi prin cele trei creste de munte (mama – Flori, copilul cel mic – Ştefan, şi fetiţa – Ştefania) şi printr-o casă, cu multă iubire (florile), dor (păsările) şi speranţă (soarele).“ Astfel de exemple de intruziune în vieţile oamenil
