Pe 3 august 1601, reputația militară a lui Mihai revenise la nivelul anului 1595. Victoria de la Guruslău deschidea noi orizonturi sîngeroase, noi ocazii pentru a porni măceluri medievale în folosul manualului de istorie. Cînd au aflat că Viteazul a renăscut pe banii împăratului, Frații Buzești s-au oprit din stoarcerea resursei rurale și l-au alungat pe Simion Movilă de pe tronul Munteniei.
Armata cea mare a lui Mihai se odihnea, cu germanii și burgunzii ei, în apropiere de Turda, așezare care, de atunci, nu a mai reușit să-și refacă provizia de porci, vin și virgine. La o aruncătură de halebardă, Giorgio Basta se zvîrcolea sub împunsăturile invidiei și clocea planuri de asasinare a eroului. Ideea în sine îi aparținea lui Rudolf al II-lea, care dorea la cîrma Transilvaniei un tiran mai servil. Or, Mihai, cu reflexul lui de a porni războaie cu toată lumea, părea acum cea mai proastă destinație care se putea da celor 100.000 de taleri. Generalul Basta a trimis, așadar, 300 de cavaleri nemți și valoni în direcția cortului principal, unde, mîngîiat de vise sîngeroase, Viteazul plănuia, în somn, masacrele de reîntregire. Trupa era condusă de ofițerii Beauri și Mortague, doi aventurieri costumați ca în romanele lui Dumas-tatăl și înarmați cu exact aceleași muschete din care va izvorî faima lui D'Artagnan. O mare parte a detașamentului străin a dat buzna în cort fără ca cineva să opună rezistență. Obișnuiți cu semnele trădării, cu indiciile asasinatului mișelesc, deprinși să ghicească în aer uneltirea și loviturile cauzatoare de moarte, oștenii din garda Viteazului s-au dat la o parte, lăsînd istoria să-și vadă de drum. "Rends-toi!", s-a auzit vocea cavalerului Beauri și, neștiind nimeni cum să traducă propunerea francezului, Mihai s-a văzut obligat să dea singurul răspuns care i s-a părut la înălțimea momentului: "Ba pe-a mă-tii!". S-a repezit apoi la sabia sa
