Ovid Ţopa – Amintiri din Ţara Fagilor,

2 vol., ediţie îngrijită de Iolanda Malamen,

introduceri de Ion Bogdan Lefter şi Barbu Cioculescu,

Bucureşti, Editura Tracus Arte, 2011-2012, 395+256 p.

Dacă în Franţa s-ar descoperi, acum, memoriile inedite ale tatălui lui Georges Pérec, ar fi un adevărat eveniment. La noi, împrejurarea că tatăl lui Tudor Ţopa a lăsat două volume intitulate Amintiri din Ţara Fagilor nu pare încă a stârni interesul criticii literare.

Nici măcar publiciştii inflamaţi pe tema „românilor de pretutindeni” nu dau semne că ar fi citit aceste pagini, cu toate că ele conţin informaţ ii esenţiale despre Bucovina de la 1900, ca şi despre împrejură- rile unirii ei cu Vechiul Regat.

E regretabil acest dezinteres, întrucât memoriile lui Ovid Ţopa sunt importante din cel puţin trei puncte de vedere: 1) în contextul literaturii noastre confesive, 2) ca sursă documentară cu privire la viaţa politică şi intelectuală a Bucovinei, şi 3) pentru biografia lui Tudor Ţopa.

Manuscrisul Amintiri-lor... a stat ascuns pe toată durata regimului comunist, fiind protejat, de către familie, de ochiul curios al Securităţii. Căci, fără să conţină aluzii sau critici la adresa regimului, textul se referă la Bucovina şi Basarabia, provincii cedate Uniunii Sovietice. Or, după cum ştim, un asemenea subiect era tabu chiar şi în anii în care Ceauşescu poza în anti-sovietic.

Spuneam că Amintiri din Ţara Fagilor este o operă importantă în contextul literaturii confesive româneşti. Şi aceasta, deoarece mult timp a funcţionat prejudecata conform căreia literatura noastră este una pudibondă, care ocoleşte confesiunea. Explozia jurnalelor intime şi a memoriilor de după 1989 nu a reuşit să o clatine decât parţial, pentru că, în fond, mare parte din scrierile confesive publicate acum aparţin scriitorilor, filosofilor şi oamenilor