N-am auzit până deunăzi de Mircea Arman, noul redactor- şef al revistei „Tribuna“ din Cluj. Editorialul pe care îl semnează în chiar primul număr m-a edificat, aş putea spune, în privinţa lui. Demisia din colegiul director a lui Ion Vlad şi Ion Pop m-a determinat însă să fac unele cercetări suplimentare.

Cin’ să fie? Cin’ să fie? L-am sunat pe Horia Uioreanu, preşedintele Consiliului judeţean, pe care îl cunosc de când era preşedinte al Comisiei parlamentare pentru UNESCO, care mi-a spus că Mircea Arman este cel care a câştigat concursul pentru post, la care a participat şi Ovidiu Pecican, dar care n-ar fi prezentat un proiect propriu. De la un membru al comisiei de concurs am aflat că Horia Uioreanu nu era corect informat. Pecican prezentase proiectul cuvenit. În plus, experienţa şi reputaţia făceau din el favoritul concursului. Numai că zarurile fuseseră aruncate: numirea s-a făcut pe criterii politice. Nu ştiu de ce nu mă mir! De altfel, am aflat şi că nu e prima oară când Mircea Arman ţinteşte şefia „Tribunei”. Filolog de formaţie, cu un doctorat susţinut cu Mircea Muthu, şi cu studii juridice apoi, nu era recomandat de nimic pentru post. Nu, din păcate, şi de nimeni! Relaţiile politice l-au ajutat să-şi vadă visul cu ochii. Şi, o dată instalat, a scris editorialul despre care e vorba.

Editorialul pleacă de la câteva angajamente radicale: „Anul 2013 va marca o adevărată cotitură în viaţa revistei «Tribuna»”, „o adevărată revoluţie a conţinutului, rubricilor şi, nu în cele din urmă, a colaboratorilor”, în aşa fel încât revista să devină o „tribună naţională”. Bravo!, mi-am zis, deşi m-au pus pe gânduri stilul emfatic şi referinţa la „revoluţia” colaboratorilor. Trăiesc de prea multă vreme în lumea presei culturale ca să nu înţeleg unde bate „revoluţia” cu pricina. Demisiile pe care le-am menţionat sunt o urmare imediată. Temerile mi-au fost oa