În ultimii ani s-au multiplicat ştirile despre săvârşirea unor infracţiuni de luare de mită, dare de mită şi trafic de influenţă privind eliberarea unor diplome false.
Frauda intelectuală nu este întâlnită doar în România, aşa cum a demonstrat profesorul Septimiu Chelcea şi echipa sa într-o amplă cercetare ,,Ruşinea şi vinovăţia în spaţiul public”, dar întinderea lui în ţara noastră pare a fi îngrijorător de mare, ajungându-se la reţele organizate de vindere de diplome de bacalaureat, de absolvire a facultăţii şi de aranjare a examenelor de licenţă.
Fără a discuta aici despre cazurile concrete, încerc să ofer explicaţii ale impactului negativ al actelor de fraudă intelectuală în mediul românesc.
Mai întâi este potrivit să subliniez că statul şi instituţiile sale nu pot funcţiona fără oameni cu competenţe în exercitarea profesiei. Pe măsura evoluţiei societăţii şi a diviziunii muncii, activitatea umană s-a profesionalizat. Societatea modernă a impus profesia, ca activitate recunoscută social. Aceasta este ansamblul de cunoştinţe teoretice şi deprinderi practice dobândite de o persoană prin pregătire sistematică şi se exercită prin meserie sau/şi specialitatea însuşite într-un cadru instituţional acreditat. Rezultă că profesia este o activitate socială practicată în temeiul unei pregătiri şi calificări profesionale, concretizată într-un document (diplomă sau certificat). Constituirea profesiei a avut loc prin profesionalizarea muncii, obţinută printr-un program de formare sau curriculum conceput în acord cu obiective profesionale specifice unei anumite meserii sau specializări. Formarea profesională şi competenţele profesionale se realizează în cadrul sistemului naţional de învăţământ, în concordanţă cu necesităţile şi oportunităţile epocii actuale.
Pentru mult timp s-a perpetuat distincţia, transformată în discriminare, între activităţil