Garant al unui elan prin care să ne recunoaştem solidari în profunzime, peste dezbinări trăite dureros şi peste zavistii nevolnice, i-a fost dat lui Eminescu să ne străjuie superb, încă de foarte tînăr, într-o atare inspirată încordare. La Putna, unde, în primul rînd prin osîrdia poetului, visul, lucid trăit, devenea temei de organizare, făcînd posibilă, în 1871, o nesperată convergenţă de cuget românesc, de la personalităţi ca Mihail Kogălniceanu şi Dimitrie Brătianu la A.D. Xenopol, Ioan Slavici, şi la atîtea promisiuni juvenile, tot cuprinsul vieţuirii noastre etnice era virtual convocat, spre a prăznui memoria lui Ştefan şi a faimoasei lui ctitorii, cvadruplu seculară. O dreptate acţionînd fără contenire vrea ca acest duh de neobosită ctitorie, propriu Voievodului, configurat întîi în priveliştea lină a obcinilor Bucovinei, să poată suscita peste veac, şi astăzi, îndemnul unor răspunsuri reculese şi demne, la urgenţe majore.

Dintr-acolo ne-au întîmpinat, ca un semn de bun augur şi tenace fervoare, la cumpăna anului în caream păşit, trei lucrări aţintind, ager şi totodată respectuos, Constelaţia geniului eminescian. Mănunchiul lor coerent îşi acordă o pregnantă unitate obiectuală, care nu-i datoare ispitelor manieriste, gen Coffret de santal, – căci ascultă de veghea aspră care a luminat ideaţia şi exegeza eminesciană, de-a lungul anilor, la Zoe Dumitrescu- Buşulenga. Versantele cercetării ei, – „Eminescu, Viaţa”, „Eminescu şi Romantismul german”, „Eminescu, Creaţie şi Cultură” – se compun fericit laolaltă, summa lor, devenită fizic compactă, se revendică probant de la unitatea unei gîndiri practicînd deopotrivă nobilă devoţiune şi acut exerciţiu analitic. Fundaţia Credinţă şi Creaţie, care-şi propune tocmai să reitereze şi să valorifice elaborările acestui spirit superior, ales drept explicită referinţă, şi Editura Nicodim Caligraful, sălăşluind sub auspic