Dacă ar fi să facem o diagramă Euler-Venn reprezentînd viața socială a unui om obișnuit, am desena două cercuri mari. Unul cu prieteni, altul cu dușmani. Cele două cercuri se pot intersecta sau nu, depinde de om, dar, în principiu, ele reprezintă oamenii cu care ai un raport clar definit și știi cum să te porți cu ei. Pe lîngă toate persoanele din cercuri, în diagrama vieței sociale mai sînt niște puncte aleatorii, despre care n-ai cum să ai o părere de bine sau de rău. Sînt cumva amici, dar nu prea îi placi. Sînt oamenii ăia față de care ai o atitudine atît de neutră încît dacă ar muri mîine n-ai putea decît să dai din umeri și să zici „meh…”.

1) Amicul care se pricepe la ceva

Acest ceva poate să fie orice: reparat mașini, bătut covoare, olărit, montat măsuțe de cafea de la IKEA. Dar cel mai des e întîlnit cazul în care îți rezolvă problemele de computer. Nici măcar nu se pricepe fantastic de bine, doar că e mai bun decît tine la treburi migăloase de devirusat, fragmentat, partiționat și alte chestii care sună de bine pentru calculatorul tău. Problema cea mai mare e că, atunci cînd îl suni, trebuie să faci cumva să pară că ești interesat și de viața lui, nu doar că ai nevoie de un serviciu. Așa că, înainte să-l rogi să-ți buteze Windows-ul, îl întrebi de sănătate și apoi duci repede conversația spre singurele două cunoștințe comune ca să-și amintească de ce îți e amic. „Și de Mihai ce mai știi, e bine? Serios? Ha, ca să vezi!… Și zici că a murit de mult?”

2) Amicul semi-rudă

E omul ăla pe care nu poți să-l scoți din lista de prieteni de pe Facebook chiar dacă ți-e rușine că te spamează cu fotografii cu citate inspiraționale și șlagăre ale lui Aurelian Temișan. Ți-e cumva rudă, îl știi de mic și, mai important, o cunoaște pe maică-ta. Relația de rudenie cu el nu ți-a fost niciodată clară, doar știi că, la un moment dat, cineva din arbore