Vestea ca presedintele comisiei de revizuire a Constitutiei va fi insusi cel ahtiat sa ajunga presedinte peste tara pare o mare smecherie cusuta cu ata alba, facuta ca sa nu observe populatia cum e trasa pe sfoara cu o mica pacaleala, ca de 1 aprilie.
Cine citeste cu atentie istoria observa cu usurinta ca popoarele lumii si-au facut constitutii dornice de a pune in ordine indatoririle ce-i revin sefului de stat si nicidecum dornice ca acesta sa-si faca el insusi codul bunelor maniere, iar apoi sa le respecte asa cum personal si le-a redactat.
Conflictul de interese
Este greu sa descoperi pe mapamond vreo constitutie elaborata chiar de persoana care isi stabileste propriile prerogative, obligatii, raspunderi, imputerniciri si chiar privilegii, asa cum o taie capul.
Istoria aminteste ca cel mai vechi act de tip constitutional a fost faimoasa Magna Carta, pe care, la 15 iunie 1215, nobilimea engleza i-a impus-o regelui Ioan Fara Tara (John Lackland). Nu si-a facut-o regele singur, i-au facut-o altii, iar el a inghitit-o, neavand incotro.
De atunci, au fost elaborate zeci si sute de Constitutii, toate avand si scopul ca regii si presedintii sa nu poata conduce discretionar. Fireste, domnul Crin Antonescu nu este inca presedinte, s-ar putea nici sa nu ajunga vreodata, ba chiar o prima incercare a esuat deja lamentabil, dar sperantele sale tot mai bat intr-acolo.
Si, atunci, apare fireasca intrebare: ce garantii avem ca acela pus astazi in fruntea comisiei de revizuire a Constitutiei n-ar fi dispus sa prevada articole menite sa-i satisfaca orgoliile nemasurate, vanitatile personale si chiar niste interese meschine ale celor care il slujesc astazi cu credinta, ca sa primeasca maine recompensele meritate?
Una e sa promiti si alta sa te tii de cuvant
Oricat am da-o cotita, oricat ne-
