Preoţii reprezintă legătura între noi şi Dumnezeu. Ei poartă mesajul Domnului şi ne ajută să învăţăm să respectăm mesajul divin, pentru a ne putea bucura apoi de viaţa de apoi. Flavius Miheţ, preot paroh la Parohia Greco-Catolică numărul 1 din Târgu-Mureş, este un exemplu de credinţă, implicare şi devotament.
”În tinereţe îmi doream să fac Dreptul. Tăria celor care şi-au mărturisit credinţa m-a făcut să-mi pun simplu întrebarea, oare eu pot să am atâta credinţă. Am renăscut într-o biserică din care făceau parte bunicii şi străbunicii mei şi care a pornit-o de la minus”, spune preotul.
Ar fi putut să plece în altă ţară şi să păstorească alte comunităţi, dar a rămas aici şi a a reuşit să aline câteva sute de suflete prin harul său. Flavius Miheţ s-a născut în Blaj, într-o comunitate de oameni harnici şi atenţi cu cei din jur. Vacanţele însă şi le-a petrecut la bunici, acolo unde a descoperit frumuseţea muncii pe câmp, dar şi principiile morale şi sănătoase ale omului de la ţară. „Bunicii mei stăteau la marginea oraşului lângă Pădurea Cărbunarilor, iar eu profitam de orice moment pentru a colinda împrejurimile. Bunicul era şi vânător şi m-a învăţat totul despre pădure, de la ciuperci, până la urme de animale", îşi aminteşte cu nostalgie, Flavius Miheţ.
A simţit „chemarea" în liceu
Deşi a avut tot timpul rezultate bune la învăţătură, Flavius Miheţ era un personaj destul de rebel în liceu. Tot atunci a simţit, însă, chemarea către preoţie. ”Ţin minte că trebuia să jucăm un meci de fotbal între clase, meci pe care nu l-am mai jucat din nu ştiu ce motive. Aşa că am mers, de curiozitate, cu un prieten la o biserică unde am putut sta de vorbă cu un preot-călugăr asumpţionist, Ştef Bernard. El mi-a povestit despre opresiunile la care au fost supuşi romano-catolicii în perioada comunistă, atunci când această religie a fost interzisă.
