Înalţi oficiali ai UE recomandă Londrei să se decidă dacă mai vrea să fie în Uniune, pentru că restul statelor membre încep să atingă limitele răbdării faţă de poziţiile Marii Britanii. Există însă şi britanici federalişti convinşi – care văd Regatul Unit în afara UE, iar România tot în faza „pre-apartenenţei”. Interviu de Cristina Stănculescu, Europuls.
Perspectiva ieşirii Marii Britanii din UE este una serioasă?
Andrew Duff: Bineînţeles. Desigur, nu există nicio propunere concretă de ieşire, dar cred că acest lucru va fi discutat în perspectiva viitoarei convenţii, în 2015. Nu cred că până atunci va fi o dezbatere consistentă pe această chestiune. În prezent, principala preocupare este cum să ieşim din criza financiară, apoi va trebui să reîmprospătăm Parlamentul, în 2014, şi Comisia. Dar consider îndreptăţite frustrările în legătura cu atitudinea britanică.
Cui ar folosi această ieşire?
Marea Britanie traversează o fază extrem de naţionalistă din istoria sa. Cred că prezenţa sa în Uniunea Europeană, în configuraţia sa politică actuală, va supra-paraliza UE. Este, deci, important ca Marea Britanie să plece. Întrebarea este: va ieşi complet sau vom putea crea o formă specifică de apartenenţă pentru cazul ei?
Sunt voci care spun că integrarea economică şi financiară pe cale să se petreacă pe fondul crizei pe care o traversează UE ar trebui să fie acompaniată şi de reforme democratice? Care ar fi acestea?
Listele transnaţionale pe care le-am propus ar fi o idee splendidă pentru Parlament. În cadrul următoarelor alegeri pentru Parlamentul European, urma ca 25 de deputaţi europeni să fie votaţi în cadrul unei circumscripţii transnaţionale. Listele ar fi fost compuse din candidaţi din cel puţin nouă state membre, iar parlamentarii aleşi pe aceste liste nu ar fi reprezentat doar interesele unei arii geografice – regiuni sau state –, ci
