- Editorial - nr. 27 / 8 Februarie, 2013 De ani buni, in aceasta grabita trecere a timpului, dar si a vietii noastre, ascult, aproape zilnic, emisiunile celui mai profesionist post public – Radio Romania Actualitati, din cadrul Societatii Romane de Radiodifuziune. O fac din doua motive: in primul rand, pentru a fi corect si prompt informat ca jurnalist care, de peste 50 de ani, port condeiul in slujba adevarului, pe baricada demnitatii nationale; in al doilea rand, pentru ca am emisiuni preferate pe care tin sa nu le pierd. Una dintre ele este rubrica zilnica sustinuta de Carol Malinescu, insumand cele "150 de cuvinte despre cei care nu cuvanta”, emisiune dedicata animalutelor, printre care si catelusii, venind langa noi ca prieteni lasati si ei de Dumnezeu, nu ca dusmani, ci ca apropiati din lumea celor care nu cuvanta. Printre emisiunile continand rubrica amintita, care a impresionat ascultatorii, emotionandu-i, se afla si cea din 29 ianuarie a.c., referitoare la romanul Constantin Brancusi, geniul dat de Hobita Gorjului, pentru a uimi lumea prin talentul, prin lucrarile lui de exceptie. Mare iubitor de animale, ca fiu de taran dat lumii din pamantul gorjean al taranilor autentici, ajuns in inima Parisului, in acea mare singuratate a lui, avea tot timpul un insotitor din lumea celor care nu cuvanta, o catelusa alba, cea cu care apare in mai multe fotografii. Nu se despartea de ea niciodata. Nu mergea la teatru, la cinematograf, fara ea – spune Carol Malinescu. Cumpara, de fiecare data, doua bilete. Genialul taran plecat din inima Olteniei, care a lasat lumii, spre neuitare vesnica, urmele harului sau de exceptie, numite Coloana Infinitului, Masa Tacerii, Poarta Sarutului, Cumintenia Pamantului, Pasare in spatiu, Cocosul, Himera, Muza adormita, Domnisoara Pogany, Printesa X, Sarutul, s.a., s.a., care a spart canoanele sculpturii, revolutionand un domeniu al artei,