Este cartea pentru care, aflat în liceu, am chiulit de la ore, pentru a merge la bibliotecă la sala de lectură ca să o citesc. A fost un best-seller al României anilor '80 şi a continuat să încânte mulţimi de oameni de atunci încoace, mai ales că după 1989 au apărut ediţii substanţial adăugite.
Cartea "Inteligenţa materiei" a fost una dintre cele mai inspirate şi subversive formule de a vorbi în plin comunism despre minunile făcute de Dumnezeu. Astăzi autorul acesteia, un om de o vivacitate şi bucurie de a trăi ieşite din comun, doctorul şi profesorul Dumitru Constantin Dulcan continuă să scrie cu aceeaşi efervescenţă. Apropiaţii şi admiratorii domniei-sale aşteaptă curând, în această primăvară, o nouă carte dedicată de această dată fenomenului numit "viaţa după viaţă".
Este foarte tonic să constaţi că într-o lume asediată de puzderie de pseudo-maeştrii şi cercetători închipuiţi există încă şi în România personalităţi pentru care tratarea cu gravitate a ştiinţei de graniţă nu este doar lozincă ori floare de pus la butonieră. Cercetarea, aprofundarea teoretică sunt la fel de grave şi răspund tuturor criteriilor academice, chiar dacă sunt dedicate acelor domenii de care colegii de breaslă se feresc îndeobşte fie din frică & comoditate ("ce-o să zică confraţii?"), fie din ignoranţă. Căci ceea ce se numeşte astăzi parapsihologie, psihotronică are o întreagă tradiţie şi în România. Haşdeu nu era tocmai un ignorant pentru cine citeşte cu detaşare "Sic cogito", chiar dacă subiectiv, şi sfâşiat de durerea morţii fiicei sale, era tributar limitaţiilor epocii. Mai încoace, nume precum Marioara Godeanu, Eugen Celan, Ion Florin Dumitrescu, Ioan Mamulaş, Dumitru Constantin Dulcan ar trebui să fie tot atâtea puncte de reper pentru cei care se joacă astăzi cu sumedenie de discipline înrudite cu sau corespondente parapsihologiei. Mai grav ca în multe domenii, t
