În tinereţe a suferit de insomnie cronică. La mijlocul anilor ’80 fuma patru pachete de ţigări pe zi. La prima probă pe care a dat-o pentru un film unii i-au spus că e un nimic….

Apariţia lui în celebrul “Naşul” este remarcabilă, dar puţini sunt cei care ştiu că nu prea a fost dorit în acest film. Studiourile Paramount se gândeau la Robert Redford, ori Ryan O'Neal. Proba pe care a dat-o pentru rolul din acest film nu a fost strălucită, unii comentau rautăcios ("nimicul ala de Pacino"), alţii însă considerau că are farmec ("te dezbracă cu privirea").

Astfel, Al Pacino, a fost ales pentru rolul Michael din “Naşul”, iar cariera lui avea să fie un succes. Când era tânăr, îi plăcea să imite actorii pe care îi vedea în filme, şi încerca diverse voci şi stări emoţionale. Chiar dacă orele de la şcoală nu îi erau pe plac, îşi găsea liniştea în piesele de teatru ale şcolii. După ce a renunţat la şcoala, Pacino s-a hotărât să înceapă viaţa de actor, cu roluri mici, chiar dacă nu făcea prea mulţi bani şi trăia în sărăcie.

Se admira prea mult

Înainte de a deveni un actor profesionist, Pacino a avut mai multe locuri de muncă: : vânzător de ziare, poştaş, vânzător de pantofi, hamal, băiat de birou, curăţător de fructe. Într-un interviu pentru revista Playboy a marturisit că a fost concendiat de la primul său job, respective portar la teatru, pentru că se admira prea mult în oglinzile de pe perete! Totul s-a schimbat din 1966, când a fost acceptat la cursurile faimosului profesor de actorie Lee Strasberg. Pacino a început să obţină roluri mai importante…A câştigat un premiu Obie pentru rolul din “The Indian Wants the Bronx” şi un premiu Tony pentru rolul din ”Does the Tiger Wear a Necktie?”. A devenit cunoscut după ce a jucat în ”Me, Natalie” (1969) şi ”The Panic in Needle Park” (1971).

Tot atunci se căutau actori pentru ecranizarea romanului “Naşul” (The G