Voievodul s-a urcat de trei ori pe tronul de la Iaşi, însă nu a reuşit să se menţină niciodată prea mult în scaun.

Voievodul Moldovei, Ştefan Petriceicu, poate fi considerat un adevărat condottier. El a sfidat cea mai mare putere a timpului său, Imperiul Otoman, chiar în perioada în care turcii asediau Viena. Aliat al regilor Mihai Korybut Wisnowiecki şi Jan Sobieski, Ştefan Petriceicu a fost nevoit, după cea de-a treia domnie, să rămână în Polonia. El a fost acceptat în marea aristocraţie poloneză, iar Seimul i-a votat o rentă anuală de 20.000 de zloţi, drept răsplată pentru meritele sale în apărarea Creştinătăţii. Ştefan Petriceicu a fost numit staroste de Zwolin, demnitate în care a şi murit. Osemintele sale se odihnesc în vechea mănăstire greco-catolică Lawriv, din Rutenia, odinioară poloneză, azi parte a Ucrainei.

Voievod impus de boieri

Ştefan Petriceicu era un reprezentant al marii aristocraţii. Tatăl său, Toader, fusese mare logofăt. El era mare clucer în timpul domniei lui Gheorghe Duca, înverşunatul său rival. În august 1672, el a fost ales voievod al Moldovei de către boieri, în locul lui Gheorghe Duca, ce fusese destituit de către sultan pentru faptul că nu aprovizionase corespunzător garnizoana otomană din Cameniţa, din timpul războiului dintre turci şi polonezi. Ştefan Petriceicu a primit misiunea de a-i iscodi pe polonezi, de a pregăti căile de comunicaţii utilizate de armata otomană şi de a aproviziona garnizoanele turceşti din Hotin şi din Cameniţa. Însă, după doar câteva luni de domnie, exasperat de atitudinea insultătoare a comandanţilor otomani, Ştefan Petriceicu a decis să schimbe tabăra. În timpul bătăliei de la Hotin, dintre oastea poloneză condusă de marele hatman al Coroanei, viitorul rege Jan Sobieski, Ştefan Petriceicu a schimbat tabăra. Trecerea oastei moldoveneşti de partea polonezilor a schimbat soarta bătăliei. Polon