Romanul „Aşteptând ceasul de apoi“, de Dinu Pillat, a ajuns în librăriile Franţei pe 24 ianuarie. Editura Syrtes publică o capodoperă având „temă cu gust de pucioasă“ şi destin de legendă.

„Aşteptând ceasul de apoi“ de Dinu Pillat, tradus în franceză de experimentata Marily le Nir, a ajuns în librăriile Franţei pe 24 ianuarie. Este primul din cele trei romane româneşti pe care editura franceză Syrtes le publică înaintea Salonului Cărţii de la Paris. Vor urma, în martie, „Amantul colivăresei“, de Radu Aldulescu, în traducerea lui Dominique Ilea, şi „Cartea şoaptelor“, de Varujan Vosganian, tradusă de Marily le Nir şi Laure Hinckel.

Destinul excepţional al romanului „Aşteptând ceasul de apoi“ este o carte de vizită promiţătoare inclusiv pe piaţa literară franceză. Gabriel Liiceanu, editorul cărţii în România, o consideră, de altfel, cartea cu cea mai bulversantă biografie din întreaga istorie a romanului românesc.

Epopeea manuscrisului

Dinu Pillat, fiul poetului Ion Pillat şi al pictoriţei Maria Brateş, şi-a început romanul în 1948, dactilografiindu-l în două exemplare.

Ascuns în podul casei, unul din exemplare devine cap de acuzare împotriva scriitorului, arestat în noaptea dintre 25 şi 26 martie 1959 şi acuzat de legionarism în faimosul proces al intelectualilor din „lotul Noica“, pentru faptul de a fi scris „un roman mistic şi legionar“. Într-un interogatoriu din 24 februarie 1960, scriitorul preciza: „M-am inspirat din psihoza mistică a mişcării legionare, dar nu l-am scris cu o intenţie subversivă“.

Condamnat la 25 de ani de muncă silnică, Dinu Pillat a ieşit din închisoare în 1964 şi s-a stins din viaţă la 54 de ani, în 1975. După mai bine de o jumătate de secol, dactilograma confiscată de Securitate a fost găsită în Fondul Bibliotecii Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (CNSAS).

Cartea şi-ar fi aş