În „Prahova socială – culturală – literară”, din 1 februarie 1935, număr dedicat integral oraşului Ploieşti, se află şi un „Istoric al realizărilor edilitare” (subtitlul articolului), intitulat „Ploieştii moderni”, realizat de un anume arhitect N. Păunescu. „Istoricul” începe din anul 1921. De ce de atunci şi nu mai de dinainte sau de mai târziu nimeni nu poate spune. În fine, asta-i situaţia, aşa că să vedem cum era oraşul nostru în anul de graţie 1921. Păi, nu prea fălos, după cum îl descrie domnul arhitect: ”datorită şi urmărilor războiului pentru întregire, Ploieştii erau într-o stare deplorabilă: cu străzile desfundate, cu trotuarele transformate în gropi, cu o reţea de alimentare cu apă absolut insuficientă, cu uzina electrică aproape distrusă, ameninţând dela o zi la alta să lase oraşul în întuneric, fără canalizare, fără localuri de şcoală suficiente şi cu edificiile comunale într’o complectă părăgiuire”.

Urbea era gospodărită de o comisie interimară „în frunte cu d. av. I. G. Obrocea, care s’a instalat la 1 Aprilie în acel an”. Bugetul de „numai 3.091.000 lei” era „o sumă cu desăvârşire insuficientă chiar numai pentru cheltuielile ordinare ale primăriei. Noi dări sau mărirea celor existente nu erau posibile”.

Şi totuşi, în relativ scurtul interimat al lui Ion Georgescu Obrocea, s-au realizat o seamă de lucrări edilitare, remarcabile fiind începerea canalizării oraşului şi rezolvarea iluminatului public, prin crearea Societăţii Comunale de Electricitate, „care a preluat dela municipiu o veche concesiune a uzinei ce o deţinea o societate belgiană, cu sarcina să extindă reţelele de iluminat public şi particular în tot oraşul”. În ianuarie 1921, când Obrocea şi-a terminat mandatul interimar de primar, în vistieria primăriei au rămas opt milioane de lei. Au fost posibile toate acestea, pentru că destoinicul primar „a făcut să fie votată o lege spec