Monica Pillat şi Barbu Cioculescu, "Po­ves­tind despre atunci", editura Humanitas (tel. 0372/743.382), 232 pag.

Al treilea volum din seria ”Portrete în dialog" de la Humanitas diferă ca modalitate de alcătuire de cele anterioare. Dacă Radu Paraschivescu şi Gabriel Lii­ceanu au conturat personalităţile Antoanetei Ra­lian şi a lui Mircea Ivănescu prin convorbiri directe, înre­gistrate şi transcrise de pe reportofon, cu oralitatea şi spontaineitatea lor firească, Monica Pillat a folosit pentru portretul lui Barbu Cioculescu (plus, în planul II, o schiţă de autoportret) un procedeu mai artificial, de colaj, sugerat parţial de "model”. Care nu voia să repete ceea ce mai povestise în texte publicate după 1989 în revista târgovişteană "Litere" şi în "România literară", strânse şi ele recent într-n volum cu titlul "Amintirile unui uituc. Exerciţii de memorialistică”, apărut la o mică editură din Târgovişte, Bibliotheca. Dar, fiindcă acele scrieri poartă marca stilului calofil, jocului inteligent de registre livreşti, cred că o con­vorbire liberă între cei doi prieteni ar fi dat un câştig de naturaleţe evocărilor. De la început, Monica Pillat ne dezvăluie ce soluţie a preferat Barbu Cioculescu propunerii de a-i răspunde la întrebări legate de oa­meni şi întâmplări din via­ţa lui: "Eu îţi dau din când în când câte un capitol scris de mână pe o temă asupra căreia con­venim dinainte, şi, când se adună destule pagini, eşti liberă să le înşiri în ce or­dine vrei tu şi să le pui în scenă, imaginându-ţi în­­tre­bările la care ţi-am răs­puns deja”. Ceea ce a şi făcut, adăugând însă şi proprii amintiri, precum şi pasaje memorialistice şi confensive din articole, interviuri şi cărţi ale lui Bar­bu, apoi a cusut totul cu întrebări potrivite falselor răs­punsuri. Mai mult, a folosit uneori şi acel perfect simplu demodat al dia­logurilor din proza stângace: spusei eu, râse el,