La emisiunea „Acces direct“ din 4 februarie, având-o ca gazdă pe Simona Gherghe, a căzut victimă aceeaşi Ioana Tufaru, căreia i s-au filmat îndeaproape urechile nespălate şi mizeria dintre degetele de la picioare. Într-un mod de-a dreptul inexplicabil, în loc să închidă în aceeaşi secundă televizoarele, telespectatorii s-au înghesuit să vadă exact acele momente, emisiunea având un vârf de rating dăruit cu graţie de ceara din urechile Ioanei Tufaru. Din cele 2 milioane de români care au privit extaziaţi jegul Ioanei Tufaru, 100 s-au scandalizat şi au făcut sesizări la CNA. Diferenţa dintre numerele 2 milioane şi 100 spune cam totul despre apetitul acestui popor pentru bârfă, scandal, mizerie fizică şi morală. Creatorii unor astfel de emisiuni de-a dreptul penale îşi motivează realizările „jurnalistice“ (dar, vorba lui Radu Banciu, „dacă ăştia sunt jurnalişti, eu prefer să fiu prelucrător prin aşchiere“) prin faptul că „asta cere poporul“, pe de altă parte însă, „poporul“ se consideră victimă a agresiunii acestor show-uri.
Money, money, money
Adevăratul motiv al existenţei unor astfel de emisiuni se află însă dincolo de discuţia „poporul o cere“ versus „poporul primeşte ce i se dă“. În realitate, este vorba, bineînţeles, de bani, de foarte mulţi bani. Pentru că aceste emisiuni au un rating uriaş, o serie de companii se înghesuie să-şi facă reclamă exact între ceara din urechile Ioanei Tufaru şi jegul picioarelor ei. Faptul că printre acestea se numără producători de detergenţi, de săpunuri şi de produse cosmetice nu poate fi decât o ironie a sorţii. Cum vine treaba asta ca tu, mare producător de cosmeticale şi produse de curăţat, să-ţi faci reclamă într-o emisiune care promovează jegul? Ar putea intra deci sub incidenţa unei legi morale nescrise toate companiile care, pe de o parte, se bat cu pumnul în piept că se implică în campanii umanitare, sub a
