Sloganul care a însoţit campania electorală a USL la alegerile parlamentare din decembrie a avut un aport substanţial în victoria zdrobitoare împotriva democrat liberalilor. „Dreptate până la capăt”, mesajul vindicativ promovat într-un moment de maximă corupţie a instituţiilor statului şi a lumii politice, a devenit formula de succes a învingătorilor. Şi, chiar dacă fondul programului politic al USL a fost „Jos Băsescu!”, apelul la lipsa de popularitate şi chiar ura colectivă împotriva guvernanţilor au dat rezultatele scontate. Numai că omul simplu, cel care nu vrea sânge, ci dreptate, agresat de faptele de corupţie pedeliste, se aşteaptă să vadă că se întâmplă ceva, că cineva care a comis ceva dă socoteală. Înainte de alegeri, Victor Ponta spunea: „trebuie să facem dreptate până la capăt, trebuie ca domnul Blejnar să răspundă în faţa legii pentru ANAF, Duţă, pentru Casa Naţională, Videanu să răspundă pentru ce a făcut la Oltchim”, iar Crin Antonescu era şi mai necruţător: „Mi-ar fi şi milă de Băsescu şi de PDL, dar nu-mi permit acest lucru şi nu ne putem permite acest lucru, pentru că, dacă avem milă, trebuie să ne fie milă de oamenii pe care ei i-au jefuit, trebuie să ne fie milă de oamenii pe care i-au lăsat pe drumuri, trebuie să ne fie milă de oamenii pe care i-au minţit, trebuie să ne fie milă de onoarea noastră care a fost pătată de ei”. Foarte convingător!

Nu aş vrea să jignesc inteligenţa cititorilor noştri cu lecţii ipocrite despre sinceritatea şi corectitudinea cu care aleşii noştri îşi conving electoratul şi îşi câştigă mandatele. Am suficientă experienţă şi ştiu că, de la făgăduielile ce însoţesc campaniile electorale şi până la respectarea lor de către politicieni, e cale lungă. De data asta însă, extrem de rapid, toate promisiunile războinice din campanie devin iluzorii, odată cu acceptarea de către premier a controversatului şi compromiţător