Viaţa mondenă a Micului Paris de altădată nu a dus niciodată lipsă de poveşti de dragoste spumoase şi acide. Spre deosebire de zilele noastre, poveştile tragice de amor au avut în prim-plan oameni de remarcă ai culturii şi vieţii politice româneşti.

Una dintre cele mai neobişnuite povesti de dragoste ce datează din perioada Micului Paris are în prim-plan triunghiul amoros format din Natalia Negru, poetul Ştefan Octavian Iosif, fire boemă, melancolică şi bunul său prieten, poetul şi prozatorul de mare considerat de mare perspectivă la acea vreme şi Dimitrie Anghel, poet şi prozator cu o personalitate acidă, opusă bunului său prieten, Iosif.

Cei doi s-au cunoscut la Paris, pe vremea când se aflau la studii şi frecventau cafenelele dedicate artiştilor. Cu toate că aveau trăsături de caracter opuse, erau cei mai buni prieteni. Au scris cărţi împreună, poezii şi chiar scene de teatru, erau copii teribili faimoşi ai Micului Paris. Cu toate acestea, prietenia lor s-a transformat într-o luptă amoroasă din cauza unei singure femei, Natalia Negru.

Întors de la Paris, Ştefan Octavian Iosif, primeşte un post la Biblioteca Fundaţiilor Regale, unde face cunoştinţă cu frumoasa studentă, Natalia Negru, atrasă la rândul ei de firea boemă, şi faima poetului. După numai un an de zile şi multe nopţi de dragoste, aceştia îşi declară iubire eternă şi îşi unesc destinele în anul 1904.

Iubirea boemă, o greşeala!

Traiul alături de boemul Iosif s-a dovedit a fi pentru frumoasa Natalia o greşeală făcută din cauza entuziasmului şi a fascinaţiei ireale pe care o avea faţă de geniul poetului. După mulţi ani, aceasta recunoaşte în cartea sa autobiografică intitulată „Helianta. Două vieţi stinse”, că s-a îndrăgostit de de „fantasma” unui visător, şi că şi-ar fi dorit ca soţul său, imediat după căsătorie să lase această viaţă şi să se apuce de ceva serios care să aducă