E fascinant cum demitizează americanii chestii. Americanii, mistificatori prin excelență. Printre criticii de film de peste Ocean umblă vorba că asta face Steven Spielberg în acest „film monumental”, cu 12 nominalizări la Oscar și avantajul strategic de a fi lansat în 2012, la exact 150 de ani de la abolirea sclaviei în America: demitizează și face, în fine, lumină într-un context rasial eminamente întunecat! Din cîte-am înțeles, cel mai influent regizor de la Hollywood are curajul nebun, ba nu, cutezanța revoluționară de a umaniza decisiv statuia de marmură a Sfîntului Abraham. În jurul căreia sacerdoții aboliționismului au construit Lincoln Memorial, de teamă să nu i se cace porumbeii-n cap.
Și, mă rog, ce face Spielberg în acest sens? Monumentală surpriză: ne informează că Abraham Lincoln nu era Maica Tereza! Că, în temerarul și liberalul său demers de a elibera omul negru de sub jugul sudist al sclaviei, și-a trecut în cont niște decizii moralmente discutabile. A negociat la sînge, pe fronturi paralele. A cumpărat voturi de la democrați (niște caricaturi isterice și retrograde, cum reiese din film). A tras niște sfori unse cu toate alifiile. A fentat niște legi strîmbe și niște oameni proști (de o stupiditate neplauzibilă, caricaturală și ea, ca să fie clar pentru toți meltenii din Louisiana cît de ridicol și absurd e să fii rasist). Apoi a profitat la maximum de prerogativele cu iz dictatorial pe care le avea pe timp de război.
În fine, cînd situația morcovului din cur devenise presantă, vizionarul președinte a ridicat vocea la colegii republicani care, cu excepția aboliționistului hardcore Thaddeus Stevens (Tommy Lee Jones), nu păreau a înțelege în ce constă importanța istorică urgentissimă a amendamentului. Cu alte cuvinte, înțelegem, în fine, cu toții (cetățenii, cinefilii, retardații și negrii din Harlem) că al 16-lea președinte american a
