Puţini scriitori se ocupă la noi de poveştile marginalilor. E ca şi cum autoritatea celui care scrie selectează cum-necum tot scenarii în care poziţia celui puternic are rolul principal. Cătălin Dorian Flo­rescu face altfel. Majoritatea eroilor lui, pe care nu-i menajează deloc, sînt minoritari şi marginali din multe punctele de vedere. În Jacob se hotărăşte să iubească, Jacob, eroul central, e un marginal oricum ai lua-o: e fiul plăpînd şi neiubit al unui bărbat brutal şi lipsit de scrupule, tot Jakob (dar cu un k nemţesc în locul c-ului mai moale, franţuzesc, din prenumele băiatului), e un şvab care nu împărtăşeşte filonazismul generalizat al comunităţii în care trăieşte şi tot el va ajunge să fie prigonit şi de comunişti. Are mai degrabă un profil meditativ, diferit de modelul cazon predat băieţilor de condiţia lui, e privat şi de dragostea mamei, şi de cea a iubitei, o victimă la rîndul ei, şi lista se prelungeşte cu fiecare episod al biografiei tînărului Jacob Obertin.

Cine e Jacob şi ce ar fi atît de interesant în faptul că se hotărăşte să iubească sînt principalele întrebări provocate de titlu, şi ele funcţionează ca axe principale pe care se articulează materialul epic destul de stufos acumulat în acest roman. Povestea lui, care oferă cărţii faţeta de bildungsroman, e întretăiată de Istoria scrisă cu majusculă. De fapt, de două istorii mai mari decît simpla biografie a unui şvab prigonit şi de ai lui, şi de comuniştii care vor prelua puterea după întoarcerea armelor. Istoria şvabilor intră în literaturăE vorba în primul rînd despre istoria coloniştilor veniţi din Lorena şi care vor construi primele aşezări şvăbeşti din Banat. Apoi, pe măsură ce timpul poveştii lui Jacob avansează, despre istoria aceloraşi şvabi surprinşi pe un prag major al schimbărilor: izbucnirea celui de Al Doilea Război Mondial, care trezeşte în majoritatea o germanofili