Pământul, înainte de dispariţia dinozaurilor. Puterea le aparţine. Dintre ei, se iţeşte veveriţoiul Scrat, care aleargă disperat după o ghindă în care, crede el, stau toată averea, puterea şi înţelepciunea lumii. Nu ştim cât îi păsa lui de cel din urmă element. Crescut în sânul dinozaurilor, i s-a spus, încă de când era la şcoala primară şi colegii îl batjocoreau, că e cel mai deştept şi că bătăile repetat administrate vin din invidie. Cu timpul, cultul personalităţii lui Scrat a crescut direct proporţional cu foamea care îl făcea să alerge disperat după ghinda magică.

Bătrâni, huliţi şi plictisiţi de prea multă publicitate, dinozaurii au hotărât, într-un final, că nu ar strica să îl lase pe veveriţoi să se ocupe de ghindă, crezându-se stăpânul lumii. Aveau, oricum, alte treburi mai importante de făcut, iar o schimbare de look chiar se impunea. Scrat era ideal. Nici dacă şi-ar fi propus să creeze pe cineva aşa nu le-ar fi ieşit mai bine.

Apoi, oficial, în delirul general, s-a votat era glaciară. În final, Scrat era şef, iar dinozaurii au “dispărut”. Şi, ca nimeni să nu suspecteze ceva, promiţătorul Scrat a primit doi prieteni. Pe Sid, cel care învârtea şi el de colo-colo nişte seminţe, cu pretenţia de a le transforma în arbori, şi pe Manny, mâna lui dreaptă în gestionarea ghindei. Nu se ştie niciodată. Dacă se mai găsea cineva să îl ia din nou la bătaie, să îl batjocorească şi, Doamne, fereşte!, să îi fure ghinda? Manny era acolo să îl apere.

Pământul, România, anul 2013.

Declaraţiile lui Liviu Dragnea, secretarul general al PSD, ne arată că ori lucrurile sunt atât de clare, încât nu mai merită efortul ca cineva să le mascheze, ori băieţii, ajunşi acum la căldura focului puterii, se pregătesc de schimbări oficiale.

Ghinda a supravieţuit. Dinozaurii s-au aclimatizat şi conduc din umbră. Iar veveriţoiul Scrat s-a transformat într-un flăcău