La începutul lui februarie, de cu seară, străzile din Reghin se albesc subit. Încep să curgă fete şi băieţi, bărbaţi în toată firea cu neveste corpolente, femei bătrâne dar care au ştiut să-şi păstreze vitalitatea, oameni de toate felurile dar care au cel puţin un lucru în comun: dragostea pentru costumul popular şi pentru folclorul autentic. Vin din toate zonele judeţului Mureş, ba chiar şi de pe la Cluj, Sibiu, Topliţa şi chiar din străinătate. Destinaţia este sala de bal a lutierului Vasile Gliga, unde de şase ani se ţine mare bal mare, cel al Însuraţilor. N-au gânduri despre ce se întâmplă în viaţa politică, n-au îngrijorări despre drapelul ţinutului secuiesc, se bucură pur şi simplu de atmosfera creată de atâtea costume frumoase.

Dănţuiesc mai bine de 12 ore pe muzică populară, fără oboseală, mândri să-şi vadă costumele fluturând exact ca acum o sută de ani.

Tradiţia balului însuraţilor e veche, iar cei mai bătrâni îşi amintesc vremurile copilăriei, când se uitau cu jind la tinerii care dănţuiau.

„În satul meu, în a doua zi de Crăciun era jocul însuraţilor, pentru că atunci cinsteau. În zilele de sărbători de iarnă se făceau şapte zile şi şapte nopţi joc. Ei nu plăteau bilet de intrare, ei se duceau la joc şi cinsteau. Organizatorii erau feciorii, chizeşi se numeau, şi în a doua zi de Crăciun, după masa, era jocul însuraţilor”, îşi aminteşte Ilie Frandăş, care îşi poartă pălăria şmechereşte, pe urechea stângă.

Însuraţii şi consoartele lor, au avut parte în acest an de un spectacol continuu de muzică şi dansuri, fără niciun moment de muzică înregistrată sau linişte. Surpriza a fost când s-au trezit în jurul lor cu Sofia Vicoveancă, la fel de tânără şi plină de viaţă cum o ştim dintotdeauna. Înconjurată de horă, din când în când doamna Sofia schimba ritmul, şi asta numai pentru că „am grijă de picioruşele dumnivoastre”. Apoi I