Acum câteva săptămâni, am scris un articol intitulat “Un mare Zero, clasa 0”. Domnul Funeriu, fostul ministru al educației, trimite la redacția altPHel un mail în care își recomandă propriul blog: “Având în vedere că în ultima perioadă s-a discutat mult despre clasa pregătitoare, vă propun o abordare cu date concrete, dincolo de discuția inutil politizată”. Sunt absolut de acord că nu e cazul să fie “inutil politizată”. Sper ca dl Funeriu să renunțe la această abordare și să accepte că nu toate lucrurile propuse și promovate de domnia sa sunt perfecte. Om tânăr, școlit, sunt sigură că dl Funeriu poate să evite profilul ministrului român deja patentat: ei, guvernanții, știu cel mai bine ce e de făcut și dezbaterea e doar pentru a vorbi ei, guvernanții, și nu pentru a-i asculta și pe alții.

Domnul Funeriu prezintă “date concrete” pe blogul său, privind succesul clasei zero. Nici măcar nu le contest. Și nici nu mă impresionează, din simplul motiv că dl Funeriu privește rezultatele acestei clase zero asemănător cu viziunea zeloșilor activiști de partid, care raportau glorioase producții la hectar. Dl Funeriu înșiră cifre și laudă ”recolta” adunată de prin grădinițe. Poate fi și acesta un fel de bilanț, doar că e unul cantitativ. Și s-a dovedit deja că nu diplomele înșirate de unii sau alții dau “calitatea”. Dl Funeriu spune că a adunat opinii favorabile și că școala, într-o proporţie din nou covârșitoare, e pregătită pentru școlarii de la clasa zero. Pot să răspund la fel: adun opinii de la părinți care nu sunt deloc mulțumiți de ce se întâmplă cu copiii în școlile neadecvate vârstei respective. Pentru a constata “realitatea”, e nevoie de câteva vizite în școli, altele decât cele sugerate de inspectoratele școlare. Dar, dincolo de acest aspect logistic, despre care spuneam și în articolul precedent, că e până la urmă discutabil și nu cel mai important în dezbat